Ion Iliescu şi-a sărbătorit ieşirea din scenă cu o victorie răsunătoare: i-a administrat „prostănacului” o lecţie de viaţă dură după ce, în urmă cu cinci ani, el primise un şut inghinal de la „grupul clujean”. Acum mâna lui a fost mai dibace dar atunci putem spune că a fost mâna lui Băse. Se poate zice dar nu avem dovezi nici acum !
Clătinarea scenei de la vârf a grupării pesediste se propagă în tot teritoriul. La Buzău, Ion Vasile, liderul greu de contestat al PSD-ului buzoian, „face cărţile”. E încă tânăr pentru politică şi-a făcut în timp ceva duşmani, dar se bucură de stimă şi respect din parte adversarilor, lucreză cu „găleata acoperită în care nu dau gunoaie” şi are în suflet contradicţia dintre meserie şi politica. Prima e liberală iar a doua e socialistă. Ca bun comunicator, menţine echilibrul teritoriului pe care îl controlează şi se va ţine bine în scări! Nu cred că în următorii ani să-l surclaseze cineva din PSD.
La polul opus se află „copilul teribil”, şeful PD-L buzoian, Cezar Preda un apropiat al preşedintelui Trăian Băsescu. Ascensiunea politică a liderului amintit ţine de şansă, pricepere şi sfătuitori buni. Cu aceştia a început după ‘92, când era director în primăria municipiului. Dacă n-ar avea prea mulţi neprieteni am putea să-l numim a fi „un om de succes” al vremurilor actuale. Oricum e un „parmac” cu multe odgoane ce nu poate fi eludat. Cam încrâncenat atunci când e vorba de adversarii politic şi zgârcit la zâmbete rămâne managerul politic al filialei judeţene a partidului său fiind evident un democrat liberal bine informat…
Figura emblematică a succesului în politică o reprezintă tânărul, până mai ieri, Cristi Bâgiu, liderul peneliştilor buzoieni. Cu un ascuţit simţ al evaluării oamenilor, sufletist în relaţiile cu alegătorii săi, devotat ideilor liberale în special în latura lor creativ-întreprinzătoare, se distinge prin atitudinea apropiată dar şi de respect faţă de toţi, tenacitatea cu care apără dreptatea şi adevărul, energia şi devotamentul pe care le dăruieşte partidului.
Lansând aceste comentarii nu fac altceva decât să deschid fila cronicii politicii buzoiene, prin cei care o fac. Aşa că ţineţi aproape cu intervenţiile!
Entuziasmul vizonarii dezbaterilor politice, fervoarea ce cuprindea societatea romaneasca de cate ori cand se profila o schimbare, fie ca a fost victoria Conventiei, fie cea a Aliantei DA, a fost inlocuita de o senzatie de dezgust profund.Am prieteni care pana mai ieri erau profund legati de conceptul, ideea de Romania, se incapatinau sa ramina aici, sa incerce sa realizeze ceva aici, fie ca era o mica afacere, fie sansa dezvoltarii unei cariere, intr-un anumit sector, sa zicem al pietei de capital.Insa paharul s-a umplut si chiar si ei vor prefera sa culeaga capsuni in Germania, sau sa repare motoare de automobil in Danemarca, decit sa astepte pasiv aici.Ce sa mai astepti?
Mihai, soluţia plecării”în corpore” presupune venirea popoarelor migratoare, eventual a chinezoicelor pe care să le “asimilăm”, dând naştere după încă o mie de ani, unui nou popor român!
Rămânerea în ţară însemnă muncă nene, nu glumă.Iar nouă ne place munca aşa cum îi place măgarului fuga.Hai la drum!