Regresia hipnotică

De aproape patru ani, pentru a-mi ispăşi unele păcate făcute de voie sau fără de voie, slujesc douăzeci şi patru de ore săptămânal un  medic psihiatru, mai în vârsă decât mine, vestit în lumea lui, pasionat de meserie, al cărui profil psihocomportamental încerc să-l studiez mai ales dintr-un motiv pur personal. Nu vreau ca aici să fac publicitate şi de aceea nu-i dau numele însă, ceea ce mă uimeşte la el care, în contactele directe e un mutulac, se lasă provocat la discuţii numai dacă tema pe care o abordezi coincide cu interesul său ştiinţific sau civic. Atunci e un adevărat cozeur, se autoamplifică pasional, te copleşeşte, nu-ţi rămâne decât să nimereşti întrebarea potriviă, pentru a continua, apare vizibilă o fantă a competenţei sale profesionale pe care, dacă o sesizezi, o poţi folosi. Este surprinzătoare şi marea lui priză la bolnavi, încrederea şi satisfacţia acestora pentru atenţia acordată, dar cel mai mult, siguranţa diagnosticului, de foarte multe ori în contrast cu altele. Aud pe mulţi disutând între ei, “Doamne, pe la câţi am umblat, nici unul nu mi-a ghicit boala ca ăsta”.

Am însă o insatisfacţie căci pâna acum, nu am reuşit să-l provoc în legătură cu hipnoza şi parapsihologia în general. Crede în Dumnezeu ştiu sigur, de la el ştiu proverbul din lumea medicală, “doctorul e un om care stă la capătul blonavului până ce Dumnezeu il vindecă sau leacurile il doboară”, dar la subiecul acesta tace! Uneori sunt tentat să cred, că pe căi numai de el ştiute intră în mintea bolnavului şi-l dirijează. I-am văzut reacţiile în diferite ipostaze critice şi tăinuesc, faţă de el, ideia că are ceva dintr-un hipnotizor. Rămâne subiectul meu de studiu în continuare despre care voi mai vorbi dar acum mă folosesc de această introducere pentru a ataca un subiect de cea mai sensibilă speţă: regresia hipnotică!

Nefiind un specialist abordez chestiunea empiric, pornind de la lumea inconjurătoare, de la personajele care vor intra pe acest sit ori mă vor aborda pe căi private.

Regresia hipnotică este o cale de hipnoză prin care subiectul – omul – este readus în timpul trecut şi care admite că spiritul uman rămâne în legătură cu cel al înaintaşilor, din generaţie în generaţie. Am convingerea că există comunicare spirituală la distanţă, sunt tentat să cred şi în spectaculozitatea hipnozei regresive, am cam puţine exemple pentru a fi fundamental. Cei care ştiţi limba engleză mai bine ca mine ar trebui să cercetaţi scrierile psihiatrului american Brian Weiss sau ale psihologului, tot american, Lynn Buess. Se pare că multe alte asemenea cercetări ne vor duce la demonstraţia pur ştiinţifică a existenţei vieţii înaintea vieţii şi după ea, adică prin cunoaştere vom reuşi să-l descoperim pe Dumnezeu. Ce părere aveţi?

Buzz it!
VN:F [1.9.22_1171]
Da-mi o nota:
Rating: 9.0/10 (1 vote cast)
Regresia hipnotică, 9.0 out of 10 based on 1 rating

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *