De ceva timp încep să am creşteri ale tensiunii nervoase, situaţie datorată recrudescenţei fenomenelor propagandistice. Fac parte din generaţia căreia i se atrofiase orice simţ sau reacţie la propaganda sub auspiciile căreia ne ridicam să descoperim lumea.
După „răpirea” regelui, în 30 decembrie 1947, zi devenită „a republicii”, a urmat o vastă propagandă comunistă privitoare la „exploatatorii omului de către om” şi pentru a se justifica dezonoarea ţării şi a regelui care, culmea, fusese medaliat de ruşi! După tipare sovietice au urmat lozinci şi slogane, diversiuni, zvonuri premergătoare măsurilor radicale, minciuni, minciuni, toate menite doar să inducă în eroare pe bieţii oameni. A venit apoi confiscarea averilor, indiferent de provenienţa lor, colectivizarea şi „drumul glorios al socialismului care a învins definitiv şi pe deplin la oraşe şi sate!” Şi uite unde am ajuns: oamenii nu mai ştiu să discearnă, confuzia este generală, cei de la „butoane” hăpăe tot, Doamne ce vizibil e jaful, iar propaganda face perdele de fum, aruncă invective, „prooroceşte” strategii, se înhamă la carul cu minciuni şi viaţa merge înainte. Merge fără temei, merge într-o degradare totală a moralităţii şi demnităţii omului, fără să-i pese cuiva!
Propaganda oficială actuală este una dintre cele mai depravate soiuri ale tiparelor respective: radiouri, televiziuni, jurnale şi reviste declarate „independente”,”de opinie”,dar slujind la diverse găşti, îndobitocesc lumea şi devastează sufletul acestui popor. Discrepanţele de păreri sunt atât de contradictorii şi infelxibile încât te întrebi dacă „beligeranţi” nu vor sări la bătaie. „Argumentele” unora sau altora sunt atât de radical clamate încât nu ştii pe cine să mai crezi. Toate sunt sofisme tipic propagandistice, şlefuite în timp în laboratoarelor ceor mari. Ciripiturile „oştilor” de agramaţi, oficiali sau nu, zumzăie şi bruiază cu larma lor perceperea adevărului.
Trăim într-o perioadă – noi aici în România – tipic medievală. Doar tehnica de comunicaţie ne deosebeşte. Prostia, impostura, nonsensul au rămas de acelaşi calibru, dacă nu chiar mai de anvergură în raport cu tehnologia. Gloata rămâne priponită cu ochii zgâiţi la magda ciumac, la noră pentru mama , la trădaţi în dragoste şi celelalte asemenea. Pe aceste căi sunt opriţi de la atitudinea publică o mare parte a cugetelor ţării. Cu bună ştiinţă! Altă parte întră în ţarcul etno, tarf, favorit şi aşa mai departe. Imitaţia în viaţa personală, atitudinea în relaţia publică este astfel manipulată. Diviziunea populaţiei este amplificată de aşa manieră că stăpânirea ei nu mai e o problemă. Se poate că şi unele simţuri au fost atrofiate încât oamenii suportă fără să geamă, încă, totul: impostura şi incompetenţa în toate domeniile publice – înţesate de piloşi, corupţi, rubedenii, – deterioararea gravă a condiţiilor sociale, raptul bogăţiilor ţării de către bestiile îmbuibate, pierderea suveranităţii şi independenţei fără nici o condiţie… Doar haiducia a mai rămas în vigoare asfel că patru milioane de români pribegesc sau haiducesc în afara graniţelor ţării, unii cu şamse puţine de a mai reveni la locurile natale. Toate acestea datorită propagandei!
Hei, fraţi români, TREZITI-VĂ!!!
