Daca veti avea ceva timp liber intr-una din zilele care urmeaza, si sunteti cumva plictisit de repetarea acelorasi filme cu tematica pascala, va recomand filmul rusesc “Ostrov” (sau “Insula”, cum a fost tradus in romaneste).
Necunoscut pentru mine pana acum, regizorul Pavel Lunghin realizeaza o pelicula de exceptie, care ti se lipeste de suflet. La aceasta realizare contribuie pe deplin personajul principal: parintele Anatoli. Pe numele sau real Piotr Mamonov – fost lider al unei formatii rock in anii ‘80, se retrage la inceputul anilor ‘90 din viata publica, indreptandu-se catre o cale spirituala si alegand traiul izolat undeva la 100 km departare de Moscova. La sfarsitul filmului nu poti sa nu remarci interpretarea: “Mai, da’ acestia actori au fost, sau sunt calugari adevarati?”
Este o “predica filmografica”. Ritmul nu este alert, si totusi in cele 2 ore filmul nu plictiseste, “informatia” care se ofera privitorului de abia “atinge minimul necesar”. Cadrele sunt largi, lente, linistitoare. Informatia fotografica releva frumusetea si ne apropie de natura (da, lipsesc betoanele total), desi din cauza izolarii peisajele nu sunt foarte diverse. Nu face deloc abuz de arta si trucuri cinematografice. Daca vedeti filmul imaginati-va cum s-ar fi desfasurat anumite scene in “viziune hollywood-iana”. In ciuda acestei economii de mijloace si a desfasurarii actiunii intr-un singur loc, filmul fascineaza. Abunda in sensuri si semnificatii, si pentru a le descoperi pe cat mai multe probabil ca trebuie revazut. Ne dam seama ca lumea nu e pustie, Dumnezeu o umple. Fascineaza, poate si in sensul in care ne arata miracole cu simplitate. Va aduceti aminte de cele 2 fatete-limita de care spunea Einstein: “Exista doua feluri de a-ti trai viata. Unul e sa crezi ca nimic nu e miraculos. Celalalt e sa crezi ca totul e un miracol.”
Desi trairile sunt profunde, “sentimentalismele nu-si gasesc locul in film”. Impresioneaza prin firescul desfasurarii – de cate ori ati auzit intr-un film: “Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” si de cate ori ati vazut semnul crucii facut natural si sincer? M-a izbit cat de mult se aseamana unele cuvinte din rugaciuni cu limba noastra, parca ar fi fost rostite direct in romana. Se vede foarte bine, asadar, ce influente am suferit, daca e sa ne referim doar la registrul lingvistic.
Totusi filmul a suferit si pareri critice, reprosandu-i-se o abordare “tezista” si plictisitoare din pricina promulgarii mesajelor crestine si a solutiilor religioase, “clasice” pentru problemele umane: boala, moartea, vinovatia, spovedania, perfectionismul, mandria, iertarea, materialismul…
Daca ar fi sa spun o singura idee care imi vine in minte dupa vizionarea filmului, as zice: parintele Anatoli traieste inca de la inceputul filmului cu povara pacatului. Nu se poate elibera. Anii lungi petrecuti la manastire, desi transpare duhul care-l insufleteste si se coboara peste el in ciuda pacatului, nu au reusit sa-l elibereze. Parca la un moment dat spune: “nu pot nici muri, nici trai”. Ceea ce vreau sa zic este ca poverile, conflictele, greutatile pe care le duce omul il fac de fapt sa reziste, sa se intareasca, sa mearga mai departe..Odata eliberat, usurat, de multe ori omul se duce. Si parintele Anatoli pleaca impacat la 3 zile dupa ce capata iertarea.
Nu pot sa inchei fara sa ma intreb cati din cititorii acestui articol (oricum, din cei care au ajuns pana la punctul asta 
) au vazut Avatar (8.4 la imdb) sau Slumdog Millionaire (8.3), dar nu au auzit inca de Ostrov (un destul de bun 7.9 la imdb, desi mie mi se pare mult peste celelate doua, daca se pot face astfel de comparatii..). Unde am vrut sa ajung? Oare cat de indoctrinati suntem, cat de mult suntem convinsi sa consumam ceea ce vor ‘ei’ sa consumam..?
Filmul propune 3 cai de mantuire (una a parintelui Anatoli, cealalta a egumenului Filaret, si cea de-a treia e parintelui Iov). O sa intelegeti mai bine daca ascultati interesantul comentariu al parintelui Rafail Noica (ghilimelele din paragrafele anterioare se refera in special la ideile parintelui). Dar mai inainte de a citi alte comentarii si pareri, va sfatuiesc sa vedeti filmul (subtitrare), si sper ca nu v-am influentat prea mult dinainte.
