Poate oricine să găsească definirea revoluţiei. Eu o accept pe aceasta: ”o revoluţie este o schimbare semnificativă în viaţa societăţii, care are loc într-o perioadă relativ scurtă de timp”. După conţinutul ei revoluţia poate fi politică-adică totala înlocuire a vechii clase politice – socio-economică, culturală, intelectuală, filosofică, religioasă, ştiinţifică. Oricum ceea ce spune şi wikipedia este real: ”o revoluţie este o schimbare de sens.”
Analiza afirmaţiilor de mai sus crează dileme, confuzii şi polemici. Cea mai acută este părerea că la noi, în 89 a fost o lovitură de stat. Potrivit Dicţionarului Enciclopedic lovitura de stat „este o acţiune rapidă, care urmăreşte răsturnarea regimului politic existent şi preluarea puterii politice de către persoane sau grupuri de persoane.” Unii spun că a fost o încercare de revoluţie prin lovitură de stat speculându-se participarea masivă a populaţiei în primele zile după fuga dictatorului.
Din punctul meu de vedere ca implicat şi „visător benefciar” al ideii revoluţionare, derutat ulterior de mersul evenimentelor, cred că revoluţia implică fără echivoc, SCHIMBAREA UNEI CLASE POLITICE CU ALTA! Dacă vorbim de prima litstă a CPUN-ului, care avea o reprezentare populară, care să justifice definirea de revoluţie, poate că am trece cu vederea că Ion Iliescu era un reprezentant al vechii clase politice – e drept maginalizat! Scandalurile din CPUN şi apoi decretul de înfiinţare a partidelor politice au deturnat ideia ! S-a decretat că poate fi înfiinţat un partid politic dacă are 250 membrii! Parşivă capcană! S-au înfiinţat sute de partide, care au primit o „zestre financiară” de la stat chipurile, pentru campanie electorală, devalizând bugetul strâns cu anii de sacrificii ale poporului ţinut în întuneric ani în şir.Nu mai spun cine erau hapsânii şefi de partide! Cert e că în februarie 90, s-a înfinţat ca partid FSN-ul cei trei trandafiri aducând victorie zdrobitoare la Adunarea Constituantă. Deh, Duminica Orbului! Numai că majoritatea partidelor înfiinţate s-au „dizolvat” tot în FSN. Dacă Ion Iliescu se înscria direct în PNŢ-CD sau în PNL ar fi fost un „crâmpei” de revoluţie. Aşa, adunând foştii pecerişti, miliţieni, securişi, cu poziţii înalte în regimul comunist, putem spune, corespunzător şi cu definirea respectivă de mai sus, că la înfiinţarea FSN s-a dat lovitura de stat, iar tendinţele revoluţionare au fost copleşite cu dezinformări, diversiuni şi provocări care au schimbat atitudinea europenilor faţă de noi.Cine mai ţine minte câte minciuni şi ce batjocură sufereau în pieţele publice Ion Raţiu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi mulţi alţii, care , la scară mică, mă includ şi pe mine! O analiză atentă acum scoate în relief faptul că „revoluţia” română nu îndeplineşte condiţia definitorie adică aceea a schimbări unei clase politice cu alta! Atunci am scăpat ”trenul european”…
Astăzi, „exegeţii” revoluţiei încearcă să justifice puciul, spunând că „ce era să facem cu cei patru milioane de membrii de partid”?
Partea care mă preocupă pe mine este că subiectul de mai sus se discută pe la simpozioane discrete, sau cu patimă şi vrajbă în campaniile electorale. De aceea îl aduc în discuţie, că mai e până la alegeri! Trebuie să abordăm cu calm realitatea şi adevărul istoric. E drept că „noua clasă politică”, despre care am prevăzut că va fi alcătuită din lăstarii comunismului, ne sufocă cu emisiuni, cărţi şi publicaţii, cu argumentaţii sofistice, contrafăcute, balast sub care adevărul este din ce în ce mai puţin vizibil. Dar stă în puterea noastră ca acum să schimbăm cursul istoriei spre o direcţie cu adevărat revoluţionară, nouă, viguroasă. Avem, e adevărat, tendinţa de a nu lua în seamă învăţămintele istoriei.
Fiţi atenţi, cu băgare de seamă, reflectaţi şi luaţi-vă dreptul de trăi onest, în adevăr şi înţelepciune. Cu minciuni, ajungem pe unde am fost!
