Primul concediu nostru oficial pe anul acesta a debutat cu o intalnire ca-n filme la aeroportul Henri Coanda cu prietenul nostru, Pierre-Matthieu, sosit pentru a doua oara in Romania, ca sa viziteze si alte frumuseti ale patriei noastre, care i-au ramas “nefacute” data trecuta…
E total nerecomandat sa “ridici” pe cineva de la aeroport luni, pe la ora 14. De ce? Pai, simplu: nu gasesti loc de parcare chiar in “buza” terminalului, iar la iesire te asteapta o coada de zile mari, mai intai la casa si apoi la iesirea propriu-zisa din aeroport, asa ca ai toate sansele sa-ti expire jetonul si sa mai achiti o data parcarea. Intr-un cuvant: INFERNAL!
O data scapati din aeroport, nimic nu pare sa ne umbreasca drumul lin catre munte, decat niste nori de ploaie care ne pandesc…discret. Ne oprim pe drum la Sinaia, ca sa vada omul nostru manastirea si cele 2 castele, doar pe dinafara. La Peles ni se face o mare favoare si suntem primiti in curte, desi era ora inchiderii. Un ghid suspect de amabil ne prezinta rapid curtea interioara a “obiectivului” si ne ofera niste detalii tehnice despre constructie si despre familia regala. La plecare, ne cere, de la obraz, niste bani de cafea. Ne miram noi de unde atata zel…
Mancam, pe o banca umeda, niste placinta cu branza dulce si stafide gatita de mine in cinstea sosirii lui Pierre si ne continuam drumul spre Bran. Pacalim ploaia si ajungem pe inserate la Vila Bran, unde rezervasem niste camere la mega-oferta: 80 RON, “mai micute, fara balcon, cu dus, nu cada” dar cu vedere spre o livada minunata, in floare. Cand colo, ce sa vezi: vila cu pricina avusese niste probleme cu instalatiile, asa ca fusesem upgradati mai la deal, intr-o vila cu camere spatioase, cu cada si vedere catre dealuri, la acelasi pret!
Castelul Peles. Curte interioara.
Castelul Bran, exterior
Blana de urs. Interior Bran
Vedere pe una din ferestrele castelului
Primvara in drepturi
Fereastra de tragere, Bran
Noua statiune de la Fundata
Sirnea, intre Piatra Craiului si Bucegi
Sirnea in Aprilie 2010
Seara ne delectam cu o plimbare spre castel si o cina traditionala romaneasca pe fond muzical de…karaoke, sustinut de o firma aflata in team-building si dublat de vocea mea de privighetoare…
Marti negociem vizitarea castelului Bran la o portie de clatite si o cafea. Majoritatea decide vizitarea, asa ca…platim 20 lei de caciula si intram. In pretul asta mai bine ne dadeau si cate o caciula, caci inauntru sufla un vant sau curent, ce-o fi fost, ca nu e de mirare cum toti regii mureau de tineri…Castelul ni s-a parut dragutel, are si ceva mobilier de epoca, si ceva usi pictate, dar cel mai mult mi-a placut o blana uriasa de urs tolanita pe podeaua din living si vederile asupra Branului dindaratul unor ferestruici mobile, folosite, cel mai probabil, in scopuri beligerante! Pierre pare interesat de niste suveniruri muzicale – doar e baterist intr-o trupa din Toulouse - expuse pe o taraba din curte de o doamna care “rupe” multumitor ceva franceza, asa ca-i facem omului un cadou de ziua lui care se apropie si plecam incantati ca am mai bifat un obiectiv! Ne continuam circuitul prin satele din imprejurimi – Fundata, Fundatica, Moeciu, Sirnea si ne “proptim” in restaurantul de la Cheile Gradistei unde ne potolim foamea cu niste bucate romanesti, spre bucuria lui Pierre. Ne facem apoi siesta pe un drum forestier care, dupa vreo 5 km, ne scoate in mijlocul unui complex de vile cu nume de conifere din satul Fundata. Ne miram de atat lux si pornim inapoi, sa ne recuperam masina. Incheiem seara cu o tuica de Valeni si niste madelaine de Bran, caci n-am mai gasit deschis la buticul cu Kurtos Kalacs…
Miercuri dimineata ne infruptam dintr-o delicatesa frantuzeasca, o conserva de rata carata cu multa truda de Pierre si devorata total neprofesionist, la micul dejun, alaturi de niste ardei gras, rosii si castraveti murati si plecam spre urmatoarea destinatie: Salistea Sibiului via Cetatea Rasnov.
Urcam la cetate, dar aflam ca nu se mai poate vizita inca din septembrie anul trecut cand s-au prabusit niste balcoane si a inceput restaurarea, dar statul roman se afla in proces cu fostul administrator al cetatii, un italian care a adus niste “imbunatatiri” ilegale in interiorul zidurilor: pizzerie, restaurant etc.
Bine zis CĂRĂRI că autostrăzi au ei!