Duminica se anunta capricioasa, dar aveam, totusi, chef de o iesire…Pana ne-am terminat tabieturile de dimineata (biserica, cumparaturi, mancare) s-a facut ora 15. Unde sa mai pleci, cand in cateva ore se intuneca? Initial, am vrut sa iesim intr-o padurice, in apropiere de Bucuresti, dar la gandul ca va trebui sa infruntam gunoaiele si manelele ne-am dezumflat repede…
Si, dintr-o data, mi-am amintit de un reportaj despre un fabricant de flasnete, filmat la Giurgiu, care le reamintea bucurestenilor ca Dunarea se afla la doar 50 de km de ei! Brusc, ne-am hotarat…
Drumul era aproape pustiu, iar campurile verzi, stropite din loc in loc cu maci, se plecau in fata vantului care sufla cu putere; soarele se retragea sfios in fata artileriei grele de nori cenusii, care anunta o ploaie zdravana…In cele din urma gasim portul Giurgiu, unde o multime de masini populate cu lume (ca la drive-in cinema 
mancand inauntru inghetata sau saorme stateau parcate cuminti, ca niste animale dresate, cu botul spre Dunare. Bucurosi ca vom avea parte de o plimbare pe faleza micuta si cocheta, presarata cu pomi si bancute, o ancoram pe YHA intre 2 jipane, cand, ploaia se dezlantuie, cu stropi mari si reci.
Iata cum am descoperit un vapor-restaurant cu specific pescaresc, “Bon Ton” (ulterior aveam sa aflam de la domnul Vali – patronul, aflat intr-un acces de sinceritate, ca pestele fusese cumparat de la Metro din cauza prohibitiei la pescuit, care expira pe 20 mai! NR: doar crapul 
. Inauntru, muzica buna (Frank Sinatra, Holograf), in surdina, destul de cochet si preturile rezonabile. In plus, am beneficiat si de leganatul pe valurile Dunarii, bonus! Eu am luat un bors de crap si un desert minunat: para glasata umpluta cu branza de vaci si servita cu inghetata, iar Ursi s-a delectat cu o scrumbie (probabil decongelata!) ‘napata’ cu iaurt, ceapa, rosii si patrunjel si, la desert, cu o felie de ananas imbracat intr-o coaja de zahar ars si inghetata. Partea proasta e, ca in timp ce asteptam bucatele, pe sub nasul nostru (mai precis la cativa metri!) a trecut, plutind, o caprioara inecata, lucru frecvent prin partile astea, caci sarise, probabil, din paduricea din apropiere, direct in Dunare! Se pare ca de pe spectaculoasa insula – dupa spusele gazdelor – din amonte de Giurgiu, Cama-Dinu..
Am trait un sentiment de bucurie pura, foarte rar in ultima vreme din cauza multiplelor probleme care nu ne mai dau pace: muzica, leganatul pe apa, ploaia de afara, pestele (preferatul nostru) si malul bulgaresc, inseninat in cele din urma de soarele apusului, au creat o dupa-amiaza perfecta, de neuitat…
P.S. Daca aveti chef de o plimbare de 1h cu vaporasul pe Dunare, capitania Giurgiu va ofera asa ceva sambata si duminica, incepand de la ora 12 pana la 19,30, pentru 8lei/adult si 4lei/copil. Iar daca vreti sa inchiriati vaporasul Callatis pentru o zi, pentru ‘numai’ 820 euro/grup (poate gazdui si 65 de persoane) si o plimbare pana la o insula aflata la vreo 25km, unde se poate sta la plaja, pescuit, gratar (brrrr!), luati legatura cu cumnatul dlui Vali si se rezolva!
Foarte frumos! Ceva…altceva! Masa urmatoare sa ti-o dea gratis, le-ai facut reclama si ne-om duce si noi.
Ehe, dac-as scrie eu numai ca sa primesc mese gratis, pana acum deveneam obeza…;-)
Numai in Suedia mai primesti friptura gratis ca scuze pentru faptul ca ai asteptat prea mult sa ti-o aduca!
Oricum, sa nu uitam ca Bucurestiul e mai aproape de Dunare decat de mare sau munte. Are si ea frumusetea ei, chiar daca la noi nu e atat de bine pusa in valoare ca la vecini!
Ziua buna,
Flasnetele se fabrica la Oltenita,nu la Giurgiu,dar nu ati pierdut nimic ,nu aveti ce vedea in portul de la Oltenita.