Mi-a placut spectacolul de sambata noaptea. Recunosc ca, de cativa ani incoace, dezamagita de directia in care se indrepta concursul, nu m-a m-a interesat nici selectia, nici preselectia, nici semifinalele, nici finala…De la Luminita Anghel si Sistem mi s-a rupt filmul.
Am ascultat prima data “Playing with fire” in semifinala, intr-o seara cand am venit tarziu de la serviciu si tocmai urmau sa cante cei 2. Imi place Paula Seling, o admir pentru talentul, harnicia si modestia ei. De Ovi nu auzisem. Prima mea impresie a fost buna, totusi nu mi-a placut ca cei 2 erau foarte statici, cantau stand pe scaun.
Sambata seara nu aveam in plan sa ma uit la Eurovision pana la miezul noptii, dar am dormit dupa-amiaza si m-am trezit fix la piesa Albaniei, cu putin inainte de a-i veni randul Romaniei. Ascultand piesa a doua oara am remarcat, pe langa vocile bune ale celor 2, notele in registru inalt ale Paulei si jocul de priviri dintre ei, expresivitatea si naturaletea lor. Mi-a placut si mai mult decat in semifinala si nu m-a mai deranjat ca stateau pe scaun: o piesa nu foarte Eurovision, iesita din tipar, deci cu sanse. In plus, Ovi si-a facut “datoria”: a adus voturi din tarile nordice, ceea ce a contat enorm la punctaj!
Multi au contestat piesa castigatoare, au zis si ca vocea Lenei nu se compara cu a Paulei. Adevarat. Insa piesa avea un ritm aparte, cu totul diferit de orice piesa de pe-acolo, avea pur si simplu lipici! Mie mi-a placut foarte tare, inclusiv felul inocent si jucaus in care a fost interpretata. Mi-au mai placut Turcia si Armenia. Despre restul nu pot spune nimic, caci nu prea le-am vazut.
Concluzia: cu talent, munca si sustinere, se poate! E o reteta care nu da gres, nici la stat nici la privat…
n-am urmarit deloc Eurovizion-ul. Din aceleasi motive ca si tine. Ma bucur insa ca romanii se mai remarca pozitiv pe plan mondial. Am inteles ca o romanca de curand a luat nu stiu ce titlu de miss in China
Miss Bikini, castigat de o romanca studenta la design vestimentar, sectia “Batiste”