Lovitura de graţie
Am luat de la naştere,”dictaturili” în piept – ăsta a fost norocul meu, n-am hotărât eu să vin ţipând în această lume. Dacă pe a lui Carol al II lea n-am reţinut-o decât din pozele de la botez, cu invitaţi petrecăreţi dormind dimineaţa cu capul pe masă şi cu găleţile în loc de căciuli, în schimb îmi aduc bine aminte de cea a lui Antonescu. În vremea războiului imaginile şoc se impregnează de veci, dar şi cele ale unei nostalgi fără griji sau probleme, când covrigarii de la Nişcov treceau prin sate cu coşul în spate trezndu-ne din visele dimineţii, cu strigarea lor prelungită, „avrigiiii, avrigiiiii”.
Dictatura bolşevică-cu care se aduce comunismul la noi în 1945, pe tacurile sovietice- am primit-o disciplinat, fricos , fără nici o reacţie, doar ca ceva rău.Ştiam de la vârstnici,trăisem spaima intrării oştenilor sovietici în sat, dar în naivitatea vârstei totul părea captivant, interesant, temut.
Eram în primii ani de şcoală, nici învăţătorul nostru nu prea pricepea ce se petrece, doar că nu ne mai adunam serile de toamnă la el la „claca” de curăţat ştiuleţii porumbului de foi, -ce de bucurii şi veselie-probabil pentru că începuse” lupta împotriva exploatării omului de către om”.Sintagma aceasta, ani îndelungaţi turnată în pâlniile conştiinţelor noastre fragile, a indus doar ideea că s-a terminat războiul şi că urmează un altul la care participăm şi noi. Şi am participat! Am început cu dărămarea conacelor boiereşti sau ocuparea lor cu diferite „sedii”(am învăţat cuvântul acesta din calsa I) ale noii orânduri, am distrus tarlalele celor avuţi şi le-am transforat în izlazuri pentru vite, în fine, în 1959 am desfiinţat chiaburimea „ca clasă”.Adică am scăpat de cei mai avuţi săteni, obligându-i să-şi dea pământrile, punându-le impozite, taxe şi cote de produse, mărite excesiv sau aplicate după bunul plac al activiştilor:adică erau obligaţi să dea unt sau lapte, chiar dacă nu puteau să mai ţină vreo vită.A urmat bătălia pentru victoria socialismului la sate şi in fine, când ăsta-socialismul-a „învins definitiv şi pe deplin”, a început „războiul industrializării ţării”.
Trăiam din cincinal, în cincinal,cu „perspectivili” în ochi şi cu „multă sănătate şi fericire, tovarăşi”. Apoi, către sfârşitul anilor şaizeci, chiar au început să se vadă unele raze de binefacere, se trăia binişor, apăreau cărţi ce criticau trecutul comunist apropiat, s-a publicat o literatură interzisă până atunci, câţiva ani impresia era deja formată, că suntem un fel de buricul Pământului, în special pentru vizitele şi deschidera spre străinătate. Ce a urmat? Aceleaşi iluzii şi deziluzii. Acumulări de speranţe, Europa liberă, bancurile, şi confesiunile bahice iniţiate-târziu am aflat- de informatori ai miliţiei şi securităţii… In fine riscurile şi valurile lui 89! Speranţe, speranţe, speranţe, douăzeci de ani de speranţe deşarte! Acum asistăm nevolnici la ceea ce ni se întâmplă într-o buimăceală de nedescris! Cei care ne conduc prin deşertul post comunist nu au nici un Dumnezeu! Ne demolează tocmai cu ceea ce a construit lumea aceasta:cu CUVÂNTUL! Nimeni în afara comuniştilor nu a proclamat ura între oameni ca ordine a stăpânirii societăţii. Societate care este bolnavă-după a lor cuvântare-din cauza pensionarilor, proclamaţi ca atare de însuşi şeful statului ca fiind „cancerul societăţii”. I-a omorât! Le-a aplicat lovitura de graţie! Inutilitatea existenţei lor în această lume e declarată de la cel mai înalt nivel. Mai are să le ofere furadan! Nici „cardinalul” BNR nu se lasă şi plusează declarând că „ajustarea pensiilor… etc, etc”, ne scoate din căcatul în care ei ne ţin, ei ne scot, ei ne bagă!
Ceea ce nu ştiu” mai mari noştrii”,care vor să-şi ucidă bătrânii, e că pensionarii aceştia sunt căliţi şi nu vor muri de „tăierile” lor! Nici de ajustările sau impozitările preconizate. Morţi sunt cei ce ne conduc, ei nu văd, nu aud şi nu simt! Dumnezeu să-i ierte!
a citit cineva? altădată apăreau vizualizările!!
A citit!
Si vizualizarile au revenit
!
bun, aştept concurenţa!!
Da, asteptam si continutul de la ceilati coechipieri
s-a cam pus praful pe aici!