Ca sa poti lua interviu unui vampir trebuie sa te infiltrezi in gasca lor, cu pasi inceti dar siguri, ca pasii unei polca-blues. Pentru inceput trebuie sa inveti sa zbori, sa te catari pe pereti si sa nu te vezi intr-o oglinda. Mi-am confectionat o pereche de aripi pe un cadru de aluminiu dintr-o perdea de Pascani de culoare verde ca oricum zburam numai pe tura de noapte si nu se vede. Apoi, legat la ochi ca un liliac, m-am aruncat de la balcon direct pe o capota de Dacie 1300, din aia cu tabla moale. Am fost dezlipit cu ajutorul unei rangi de catre o echipa de spargatori veniti la Mercedesul de alaturi.
La a doua incercare am reusit un looping de toata frumusetea dupa care, legat la ochi, m-am izbit de un stalp de inalta tensiune apoi de unul de tensiune pitica. Este adevarat ca aveam montat GPS-ul, dar era de la Microsoft si, cand am cerut viraj brusc la stanga, am fost intrebat in cea mai curata engleza daca “Are you sure?”
Bineinteles ca eram sure, dar prea tarziu. Cu botul plin de sange si cu aripile alea in spate am intrat sontic-sontic in scara blocului unde cateva gospodine discutau aprins deapre varul stins. Cand m-au vazut s-au pus pe zbierat si au aruncat in mine cu apa sfintita, una mi-a pus un lantisor de argint la gat iar a treia mi-a bagat un instrument de cauciuc in fund, o tepusa de lemn fiind greu de gasit.
Si eu m-am dovedit greu de ucis, nu numai Bruce Willis, asa ca am zbughit-o in casa. Odata rezolvata problema zborului, am aruncat toate oglinzile din casa, pe ziduri nu m-am catarat din cauza tencuielii care nu fusese drishcuita. Mai ramanea sa gasesc locul unde se odihnesc vampiromanii, caci in timpul suptului era greu sa-i intervievezi. S-apoi unii erau intarcati. L-am gasit, era o pestera unde am gasit cateva sicrie pline ochi cu pamant negru de gradina peste care erau plantate muscate. De gat. Am inlaturat movilele de balegar si brusc a aparut chipul unui vampir. Care, cand m-a vazut cu ochii si buzele umflate de la ciocnirea cu stalpul a tras un urlet si s-a scapat pe el. Curios cum face caca un vampir, am vrut sa-i fac o coprocultura. S-a speriat si s-a agatat cu capul in jos de o stalactita.
Calm, i-am explicat ca nu doresc decat un interviu. Mi-a zis sa vin langa el. A fost greu sa scriu cu capul in jos, mai ales ca imi cadeau coltii cand vorbeam. Vampirului nu-i cadeau chiar daca-i avea pusi intr-un pahar cu apa cu gura-n jos, bineinteles.
Am aflat tot, nume, prenume, porecla, grupa sanguina, preferinte sexuale. La final m-a pupat si mi-a dat un buchet de sangele voinicului. Am plans de emotie si apoi am cazut in cap. M-am trezit la spital sugand de zor dintr-o perfuzie. AB 4.
