Morişca politică buzoiană: Politizarea şcolii – dezastru creativ

Mă hotărâsem de la un timp să ocolesc şcolile, să evit discuţiile cu foştii colegi să mă furişez în intimitate, solitudine şi tăcere. Speram să mă las pradă indiferenţei, n-am reuşit! Fierb! Nu mai rezist! Măcar să scriu, să-mi eliberez sufletul de tristeţea imposibilei întoarceri!

Drumurile mele mă poartă involuntar pe lângă cel puţin şapte şcoli, ori de câte ori ies din casă. Nu-ti trebuie un ochi prea perfecţionat să realizezi care ar fi performanţa educativă a copiilor pe care şcolile îi descarcă în stradă. De la îngrămădeala debordantă la ieşire din şcoală sau curtea şcolii, a băieţilor înaintea fetelor, la îmbuzeala de maşini a părinţilor, claxoane, injurii, şi până la mersul pe stradă,vocabularul ori ţigările palmate – toate îţi agresează condiţia de om. Pe undeva, prin apropiere, uneori se mai întâmplă câte un poliţist de proximitate. Grea misie, pentru unul, doi oameni. Ceva mai departe da raza vizuală a acestora, mişună tot felul de persoane, nu ştii dacă sunt părinţi sau ce e cu ei acolo. Mai ales seara, la ieşirile din şcoli, numărul celor care au alte „treburi” decât de natură educativă este îngijorător. Şcoala n-are suficienţi bani. Dar comunitatea părinţilor, comunitatea locală nu au nimic de spus? Din păcate dizarmonia politică este vizibilă. Păi dacă directorii şi şefii lor sunt numiţi pe criterii politice, primarul urbei nu prea mai poate să facă nimic.

Politizarea şcolii a creat conformismul conducerilor de şcoli ale căror scheme acţionale sunt după „indicăţii”… Într-o lume în care, descoperirea, intuiţia, creativitatea se află pe primul plan, şcoala rămâne a-şi disputa neputinţa de a lua o iniţiativă. Rămâne fără autoritate şi încredere, se diluează în banal, superficialitate, lipsă de răspundere. Părinţii dau din umeri, nu le-a spus nimeni, directorii nu găndesc decât la ce „ni se spune”. Cercul a fost închis, ne-am întors de unde am plecat doar că acum se spune că „aşa ne-a spus domnul sau doamna, nu tovarăşa”. De la partid, bineînţeles.

De ce să se claxoneze, să se înghesuie sute de maşini, pe la porţile împracticabile ale şcolilor sau grădiniţelor, cu părinţii lor înfriguraţi, de toate grijile unei zile în loc ca această problemă să fie una comunitară? O iniţiativă a şcolii, a părinţilor, un plan bine întocmit de aducere a copiilor la şcoală care ar costa mult mai ieftin şi ar crea comodităţi binevenite mamelor care stau cu ochii pe ceas în fiecare dimineaţă, îşi duc copii mai devreme să poată ajunge fără probleme în faţa şcolii şi de acolo la servici. Ca să nu mai vorbim de bunicuţele care vin — şi stau în frigul străzii — să-şi astepte nepoţii de la învăţământul primar sau pe grădinari!

Hai domnul primar, luaţi dvs. iniţiativa transportului şcolar în municipiu, s-ar descongestiona circulaţia, de la ora 7 la 8, v-ar aprecia lumea mai mult şi cine ştie, vă mai încredinţează încă un mandat. Dacă patru familii din Mărăcineni dau un milion pe lună unu taximetrist să le aducă copiii la şcoli din oraş, oare chiar nu s-ar putea face un circuit bine reglat pentru autobuze şcolare? Care să fie mai ieftin decăt consumul de combustibil al părinţilor sau – mai ales – decâ consumul nervos!

Buzz it!
VN:F [1.9.22_1171]
Da-mi o nota:
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *