Imediat după ’89 am văzut o exprimare iliesciană, ca un avertizment-era în perioada Pieţii Universităţii-cu referire directă “la anumite manifestări de orientare legionară”. In toată perioada comunistă am avut parte de această “sperietoare” din istoria ţării noastre. In 1977, istoria familiei mele m-a obligat să fac o radiografie atentă a mişcării legionare din comuna mea natală, prilej cu care am constatat veridicitatea versurilor, “Camarade nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin partidul comunist!” Din păcate, de teamă sau din comoditate, mai degrabă din lipsă de timp, n-am continuat cercetările începute atunci iar studiul arhivelor, pe care îl întreprind acum va elucida cu greu adevăruri pierdute. Poate Dumnezeu îmi va da timp să scriu, în altă parte, concluziile mele.
Ceea ce frapează în prezent este superficialitatea cu care se tratează în istorie fenomenul legionar la fel ca şi analiza complet desuetă şi aşa zisa “condamnare”a comunismului. De cine? “Reflectarea subiectivă a adevărului istoric” este impregnată ideologic şi politic. Cu riscul că adâncesc subiectivitatea susţin fără tăgadă că nu există mai multe adevăruri, ci unul! Acesta transpare foarte greoi. Iar materialul de studiu e imens.
Între multele recomandări teoretice şi practice privitoare la organizarea şi conducerea vieţii social-economice şi politice a unei ţări este de înţeles că, în procesul elaborării deciziilor guvernamentale se face apel şi la practica istorică, la experienţa acumulată în timp. În mod logic, bicefalismul românesc Băse-Boc-escu are specialşti în domeniu.
Fenomenul legionar, mă refer la acea teorie doctrinară de sorginte românească, nu la aripa ce a alunecat spre imitaţia nazistă-este de un timp, în atenţia televiziunii publice şi pentru a-mi consolida informaţiile reuşesc uneori să-l urmăresc. Oameni ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, Nae Ionescu şi mulţi alţii din galeria elitelor spirituale româneşti trecute dincolo de lumea aceasta, au cochetat cu legionarismul, au suferit de pe urma lui. Dacă ne putem referi la ei, cu modestia mijloacelor noastre spirituale, atunci nu e lipsită de logică nici curiozitata mea. Pe firul acestor gânduri şi cu pertinenţa cu care postul tvr cultural a prezentat un serial de emisiuni pe această temă, ajung la concluzia normală că şi respectivul moment din istoria noastră este necesar a fi reevaluat dacă nu chiar reconsiderat, ca izvor de inspiraţie pentru actuala elită de consilieri guvernamentali şi prezidenţiali.
Legionarii propovăduiau reforma,-schimbarea- statului! E clar că sub acestă umbrelă se acoperă o mulţime de păcate. Azi aceeaşi soluţie! Inoculăm ideia, „schimbare, schimbare”, toată lumea vrea aşa ceva şi “ei” pun de o apariţie televizată în care o proclamă. Ce-ar fi fost legionarii dacă ar fi avut o televiziune !? “România legionară va fi o formă de viaţă politică, economică, -spiritual, alta decât cea de astăzi” (Nae Ionescu- Fenomenul legionar, ed. Antet, 1993). Asta s-ar fi auzit, la “ore de vârf”!Sau, “Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi” (0p.cit.) .Tot legionarii considerau Parlamentul duşmanul poporului! Ce ziceţi există similitudini??
Nu mi s-ar fi declanşat aceste gânduri dacă aseară, la o televiziune în care printre cei de faţă era şi o reprezentantă a puterii actuale şi un “oficial” cunoscut sub numele de “omul CIA în România”, nu s- ar fi adus vorba de rolul Bisericii Ortodoxe în prezent! Hopa! Acolo nu era nici un reprezentat al venerabilei instituţii şi personajele de mai sus au dat “pe ţeavă”, vorbe ca: “să punem preoţii la treabă”, “Biserica Ortodoxă Română, face acţiuni caritabile tot atât cât Biserica Catolică”, “ BOR să contamineze societatea cu mângâierile ei social-caritabile”, etc. Acestea în contextual discuţiilor referitoare la desfiinţarea unor spitale. Tot încerca o reprezentantă a opoziţiei să spună că nu e treaba politicienilor să dea directive Bisericii, că sunt responsabilităţile acesteia şi că slavă Domnului are acţiuni social-caritabile de miliarde de lei. In zadar. Concluzia : actuala putere face tot posibilul ca să racoleze Biserica neamului în scopuri politice. Măcar s-o facă în stil legionar! Dar ştiţi câţi preoţi şi ierarhi au suferit din această cauză.? Oricum, ca replică la versurile de mai sus pot s-o spun şi eu pe şleau: Comunişti nu fiţi măgari/ Vă-ntoarceţi la legionari?
P.S. Dacă astă iarnă ieşem în chiloţi pe stradă lumea ar fi zis că sunt nebun, dar dacă un om politic îl imită la telvizune pe răposatul M.J., în vremea “decesului” spitalelor reformate, cum e ?
Se pare că, după interviul cu academicianul Constantinscu, care circulă de ceva timp pe internet, soluţia legionară revine în actualitate… S-o urmărim cu atenţie, eventual să devualăm adevăruri rămase ascunse! Iar televiziunea publică îşi continuă relatările pe această temă.