Opera de trei parale
Am vizionat aseara, la Teatrul Nottara, un spectacol de musical, in regia Dianei Lupescu, cu o desfasurare impresionanta de forte: peste 20 de actori au pus umarul la reusita acestui show. Marturisesc ca imi place
acest gen, care nu este foarte popularizat la noi, din pacate. Am mai vazut, de-a lungul timpului, un musical cu o planta carnivora (parca ‘The Flower’ se numea) jucat la Sudio Cassandra de studentii ATF si memorabilul ‘Cats’ in Suedia. Am ratat, in schimb, Chicago!
Opera de trei parale s-a nascut, in 1929, din colaborarea dintre Berthold Brecht si Kurt Weill care si-au propus sa parodieze opera clasica si opereta si sa creeze un nou tip de teatru muzical. Cei doi au avut mare succes, piesa fiind in scurt timp inclusa in repertoriul teatrelor din Europa, SUA si Africa de Sud.
Subiectul piesei: “omul contemporan, care clameaza morala crestina, dar isi traieste clipa uitand de Dumnezeu…omul ca amestec de bine si rau, intuneric si lumina, dragoste si ura, in proportii diverse si cu nenumarate condimente si adaosuri” (Diana Lupescu)
Fara a ma erija in critic de teatru, mi s-a parut un spectacol care nu poate trece neobservat: actorii joaca si canta bine, piesa e legata, intriga se tese frumos, mini-orchestra se integreaza perfect in tablou, finalul este deschis (doua variante: unul real, altul asteptat), iar spectatorii pleaca fericiti spre casele lor…
