Descentralizarea administratvă este un „ingredient” al discursului politicianist reluat mai abitir cam de vreo cinci ani.Se vorbea şi mai înainte dar nu prea s-a prins. Acum, se reia subiectul amplificat, se învârte prin televizii de toţi şi toate, mai degrabă se vântură pentru a se imprima în mentalul public, şi se culeg răspunsuri, feed-back-uri, cum ar zice cineva, impresii, sanky! Din punctul meu de vedere această operaţiune se practică de mult în istorie, depinde în ce împrejurări. Ea este azi un fel de „fărămiţare feudală”, cum au fost destule în trecut, în care potentaţii plaiurilor, pe care cu migală i-am „uns” în douăzeci de ani, tae şi spânzură după obiceiul locului, de bunăstarea lor depinzând bunăstarea „boborului” îndobitocit. Cum se poate numi altfel de vreme ce se vinde? Oamnenii nu-şi cunosc valoarea, nu se respectă ca oameni, îşi pierd orice busolă evaluativă şi se apleacă doar din oportunism către cei care au banul şi puterea.
Ca să se bage în seamă, în faţa tăvălugului istoriei, tot din obedienţă, sindicatele urlă ca din gură de şarpe împotriva politizării administraţiei şi în consecinţă a şcolilor. Nici că se va putea vreodată să se întâmple aşa! Să vă dau un exemplu: prin proiectul legii învăţământului se propune ca din consiliul de administraţie al şcolilor să facă parte şi reprezentantul primăriei.
Nu cred că se putea o mai afurisită îmbârligătură! Cine alege consiliul de administraţie al şcolii? Consiliul profesoral! Bun . Cum propune consiliul profesoral un reprezentant din afară? Inseamnă că directorul trebuie să se ploconească la primar, este? Apoi aduce propuncerea în consiliu profesoral şi acesta chiar dacă nu e de acord, tebuie să-l aleagă că aşa va scrie în lege. Halal democraţie! Cum mai scoţi şcoala de sub decizionalul politic? Aşadar depolitizarea şcolii egal misiune imposibilă. Dece? Pentru că noul consiliu de administraţie al şcolii va alege directorul. Aşa scrie legea. Nu se putea, ca în zorii democraţiei din 90, ca acesta să fie ales de consiliul învăţătorilor şi profesorilor ? Nu, pentru că nu mai asculta de primar, reprezentantul politic al locului. Deci cel care se va gudura mai bine pe lângă exponentul politic va ocupa scaunul directorial. E politizare ? Este.
Ne aflăm încă in faza de proiect al legii dar nu-mi fac iluzii că ea nu va fi aşa. Ori cum, dacă răscolim arhivele vom vedea că prin a doua parte a secolului al XIX lea exista profesiunea de director de şcoală, doar la şcolile primare se făceau alegeri de către învăţători, pentru directori. Ei nu erau degrevaţi de sarcinile didactice , primind o indemnizaţie pentru activitate suplimentară. Aceştia erau validaţi în şedinţele consiliului comunal. Ceilalţi directori, de la şcolile de grad superior erau numiţi direct de minister. Ehei, acolo exista o Comisiune permanentă, cu oameni de vază, neimplicaţi politic şi care făcea recomadare ministrului pentru numire. Cel puţin existau nişte filtre de analiză a competenţei celui care urma să primească numirea, până la decidentul politic. Abia din perioada interbelică, la şcolile mari, licee şi gimnazii, numirea directorilor era „operă” politică. Oricum atunci, ţaţa Luxa nu făcea politică iar respectul dintre oameni, rezultat al educaţiei timpului, nici nu poate fi pus în comparaţie cu prezenul
Prin descentralizarea despre care vorbeam mai sus, vedem cum cordonul ombilical al şcolii nu va fi retezat – autonomia şcolară şi profeională va fi aruncată la coş – şi dimpotrivă el va fi cuplat la şandramaua politică a fiecărei localităţi, oraş, municipiu, şcoala trecând în subordinea administrativă a decidenţilor politici locali. Asta pentru că de douăzeci de ani păstrăm în învăţământ structuri administrative perimate, învechite, ruginite, numite inspetorate şcolare, în loc să avem, ca în toate ţările civilizate un corp de control, alcătuit din profesionişi, subordonat unui organism apolitic. Se presupune că după alegeri orice preşedinte este apolitic. In Marea Britanie această structură a învăţământului este subordonată Casei regale. Cine mă?
Aşa că domnilor şi doamnelor colegi ceea ce ţipă sindicatele despre depolitizarea şcolii este apă de ploaie bună pentru agricultură. Şcoala este şi se va implica politic până la găt. Aşa, în continuu, „colectivele” didactice se vor departaja, unii contra altora, cerinţele unice necesare unui proces educativ eficient vor dispărea, iar principiul „divide et impera” se va aplica cu succes la fiecare ciclu electoral. Urmarea: obedienţa şi oportunismul vor deveni practici curente ajungând chiar la paroxism. Adică pupatul pe obraz va fi definitiv înlocuit cu …… ……Rămâne să decideţi dvs.
