- Impresionanta si cu potential, au fost cuvintele investitorului american.
- Minunata si perfecta, au fost cuvintele colonistului francez.
- Baga-mi-as, ca mare mai e, au fost cuvintele emigrantului roman.
Construita din bronz, statuia reprezenta un razboinic cu un buchet de flori in mana, numar par, simbolizand faptul ca era un mascul in floarea varstei, putzin bolnav. Stralucitor ca o adevarata oda adusa Soarelui, cu ochii negri si linistitzi ca o oda adusa Lunii si cu un organ imens ca un omagiu adus Farului de la Alexandria, o alta minune a lumii, a 6 a de la stanga la dreapta, statuia a fost ridicata pentru a opri emigrantzii ilegali.Pentru cei cu vize in ordine era toata un zambet, ca un omagiu adus lui Ion Iliescu.
Invelita in haine de ciment si acoperita in partzile intime cu tabla zincata prinsa in nituri cu cap semi-inecat deoarece nici apa nu era prea adanca, statuia impresiona prin naturalete, zveltete si costuri scazute. La ridicarea ei au trudit 1000 de muncitori la negru supravegheatzi indeaproape de 1300 de ingineri albi, supravegheatzi de departe de 300 de tribuni si 200 de bibuni, toti comisionari de diverse culori politice. La daramarea ei n-a mai lucrat nimeni, s-au accesat niste fonduri.
Se povesteste ca statuia statea cu cracii pe cate un mal incat, daca treceai printre piciorele ei si aruncai o privire in sus dadeai de o priveliste impresionanta apoi te imbolnaveai de rau de mare. Nimeni nu s-a imbolnavit de rau de mica. In mana dreapta tinea un palos iar in stanga un bilet la Bingo. Arhitectul vroia sa ne spuna ca numai cei viteji au noroc. Vroia dar nu putea, era mut.
Din cauza intemperiilor statuia a facut apa la rotula ceea ce a dus la ruperea unui picior. Dand dovada de un echilibru interior impresionant, statuia a stat intr-un picior multa vreme, pana cand, intr-o zi calduroasa de august, piciorul celalalt n-a mai suportat si s-a rupt din acelasi loc, din acelasi motiv. Pentru salvarea aparentzelor s-a spus ca viteazul s-a luptat cu zmeul emigrant ilegal care l-a bagat in pamant pana la genunchi. S-au scris si cantece pe tema asta, s-au compus si multe poezii din care spicuim:
- Asatzi mi-a cedat rotula,
Maine poa’ sa-mi cada ….
Am strigat din totzi rarunchii
Vai, ce ma mai dor genunchii!
Cand statuia s-a rupt de spate, istoricii au spus ca zmeul ilegal l-a bagat in pamant pan’ la buric. Pana la tzatzisoare nu l-a bagat pentru ca voinicul n-avea, era un tip pectoraliform si coleric, n-ar fi permis nimanui asa ceva. Curand n-a mai ramas decat capul din statuie care se sprijinea in urechi de cate un mal. Nemaiputand lupta cu vrajmasii statuia doar le arata limba si ii injura statuieste. Intr-o buna zi statuia isi pierdu si capul care se rostogoli in sensul acelor de ceasornic acolo unde ii stateau si piciorele. In mare. De atunci se fac numai busturi sau statui ecvestre.
