Aproape ieşită dintr-o criză economică dură, România trebuie să găsească firul călăuzitor pe termen scurt şi mediu.
Ultimul an a reprezentat pentru România o perioadă de grea încercări din punct de vedere economic, politic şi social. Lipsa capitalului, dublată de incoerenţa şi slăbiciunea decidenţilor politici a pus pe presiune pe o populaţie supra-îndatorată şi cu o educaţie economică minimală.
Economia lovită sub centură
Tsunami-ul provocat pe bursele de dincolo de Atlantic s-a făcut resimţită şi la nord de Dunăre. Creditarea a intrat în impas, antrenând scăderea dramatică a consumului, cu efecte mult mai mari pentru România decât pentru alte state europene.
Spre deosebire de ţările cu economii puternice, creşterea economică a României s-a făcut în cea mai mare parte pe consum, şi acesta din import.
Din acest simplu motiv, noi am avut mai mult de suferit din punct de vedere economic.
Agitaţii pe scena politică
Ghinionul nostru major la reprezentat suprapunerea dintre anul de criză şi anul electoral. Clasa politică a reacţionat visceral şi complet greşit la evoluţiile mediului economic. Cu un ochi la electorat şi cu altul la economie, politicienii au încercat să găsească “echilibrul” dintre populism şi eficienţă. Nu le-a ieşit.
Statul a restrâns cheltuielile într-un moment în care recomandarea specialiştilor viza injectarea de capital într-o economie lipsită de vlagă. Investiţiile în domenii strategice ar fi condus la deblocarea unor “artere” vitale şi ar fi condus însănătoşirea “pacientului”.
Convulsii sociale
În acest context societatea a avut cel mai mult de suferit. IMM-urile, adevăratul motor al economiei au intrat în vrie îngroşând rândurile şomerilor, peste 7% în statistici.
Companiile mari s-au repliat rapid pentru a face faţă noilor condiţii de pe piaţă şi au redus costurile cu resursele umane, fie prin diminuarea retribuţiilor fie prin eliminarea unor posturi din organigrame.
Sectorul public a avut de suferit din comprimarea activităţi economice şi sub presiunea acordului cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) au operat reduceri de personal (cine afirma că slujba la stat e sigură?).
Toate aceste măsuri luate în sistemul privat şi în cel guvernamental au scos oamenii în stradă şi au condus la creşterea fenomenului infracţional.
Şi noi ce vom face?
Evoluţia crizei ecnomice globale mă face să cred că ne îndreptăm către o normalizare a pieţelor occidentale. Acest lucru nu poate decât să ne dea speranţe că economia României va fi din nou beneficiara fluxurilor de capital din Vest.
Ceva este sigur după această perioadă din istoria umanităţii. Nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Efervescenţa manifestată de unele industrii (IT-ul şi piaţa imobiliară, ca să dau câteva exemple) nu vor mai cunoaşte ritmul de creştere anterior 2008.
România trebuie să analizeze cu mare atenţie actualul context geopolitic şi să ia cele mai bune decizii.
Regândirea geopoliticii
Relaţiile politice trebuie să evolueze de la “Axa Bucureşti – Londra – Washington” către o idee ancorată în realitatea europeană a anului 2010. Atuurile geopolitice ale României (populaţia, suprafaţa, ieşirea la mare) trebuie jucate cu multă atenţie pentru a beneficia de maximum din relaţia cu partenerii externi.
Rusia ar putea juca un rol important în relansarea economică a României, dacă ieşim din blocajul “anti-Rusia”. Cooptarea în proiectul South Steam, mult mai viabil decât Nabucco, reprezintă o mână întinsă Bucureştiului de către Moscova.
Identificarea punctelor tari
Relaţiile politice trebuie valorificate în parteneriate economice puternice şi echilibrarea balanţei comerciale. Deficitul comercial pentru 2009 a fost de 9,7 miliarde euro, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.
Pentru a echilibra acest indicator şi pentru a stabiliza evoluţia leului în raport cu euro este necesară creşterea producţiei interne.
Ar trebui să ne punem o întrebare simplă: “Noi ce ştim să facem cel mai bine?”
Nimeni nu se poate pricepe la absolut orice, astfe încât îţi propui să obţii performanţă din câteva domenii cheie.
Pentru ţara noastră miza o constituie turismul, agricultura şi factorul uman.
Avem turism?
Încă din şcoală am fost învăţaţi că ţară mai frumoasă ca a noastră nu există. Că suntem singurul spaţiu cu munte, deal, câmpie şi mare. Nimic mai fals. Deschiderea graniţelor şi orizonturilor cunoaşterii după 1989 au înfăţişat românilor o lume cel puţin la fel de frumoasă, însă cu siguranţă mult mai dezvoltată.
Grecia, Austria, Germania, Spania, Italia etc. au un potenţial turistic cel puţin dublu.
Nu ne propunem să concurăm sau să ne comparăm cu ei. Este necesar doar să ne jucăm cărţile corect pentru a atrage resursele amatorilor de concedii.
În 2008, Turismul contribuia cu 3,5% la formarea PIB-ulu!! Vă rog să reţineţi această cifră derizorie pentru un sector care se vrea a fi unul extrem de potent.
Care sunt cauzele acestei contraperformanţe:
- infrastructura deficitară - nu ai capacitatea de a primi şi de a transporta masa de turişti către obiectivele de interes. Dezvoltarea infrastructurii rezidă în incapacitatea sectorului guvernamental de a se adapta la ce înseamnă realitatea anului 2010. Vom avea curajul să acceptăm că ne lipsesc resursele şi să ne apucăm să construim cât mai economicos, luând exemplul vecinilor polonezi?
- spaţiile de cazare improprii – unităţile de cazare nu se ridică la standardul clientului secolului XXI.
- serviciile – în turismul românesc nu a ajuns dictonul: “Clientu nostru, stăpânul nostru!” Poate ar trebui să facă un stagiu un Turcia pentru documentare.
- promovarea – fără un marketing profesionist nu vom avea niciodată vizitatori. Nici acum nu avem un brand de ţară şi nu ne vindem obiectivele turisice cum ar trebui.
De ridicare acestor bariere va depinde rulajul în turism şi reputaţia României în lume. În acest domeniu de activitate reputeaţia se construieşte greu, dar se pătează extrem de uşor.
Pământul ne salvează
România are unul dintre cele mai întinse teritorii din Europa, peste 6% din suprafaţa Uniunii Europene, o mare parte constituind-o suprafeţele arabile. Dar ştiţi vorba aceea: “Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în traistă.” Politicile păguboase au condusla o stare de fapt strigătoare la cer: în an de criză, când nevoia de alimente a populaţiei creşte şi când Dumnezeu ne dă o cantitate normală de precipitaţii … pâmântul rămâne necultivat.
Până la urmă nu este vina oamenilor. Noi am moştenit o situaţie grea în 1989, când ţăranul român a fugit de ideea Cooperativelor de Producţie şi când Petre Roman i-a reîmpropietărit pe locuitorii satelor. Aceea a fost o mare greşeală, care ne va urmări mult timp de acum înainte. Agricultura rentabilă nu se poate face decât pe suprafeţe mari! Restul se încadrează cel mult la subzistenţă.
Chiar şi în aceste condiţii agricultura ne-a scos de multe ori din dificultăţi economice. Nu mai departe de 2008 raportam o creştere economiă de 8,6%, nivel la care agricultura a contribuit considerabil.
Ce putem face pentru a maximiza efectele agriculturii asupra PIB-ului?
- accesarea fondurilor europene – România poate fi benficiara resurselor gratuite puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, iar noi ne “încăpăţânăm” să refuzăm acest ajutor prin incompetenţa clasei politice
- încurajarea formării Asociaţilor de Proprietari - o agricultură performantă se face pe suprafeţe întinse, astfel încât asocierea mai multor proprietari cu suprafeţe cultivabile mici nu poate decât să ajute la creşterea randamentelor pe unitatea cultivată.
- educarea fermierilor – nu se poate face agricultură după ureche. Absolvenţii de Îmbunătăţiri Funciare, Agricultură, Horticultură sau Zootehnie trebuie să ajungă în mediul rural pentru a contribui la o dezvoltare rurală durabilă.
- facilitarea accesului la programe de creditare – fermele româneşti nu sunt dotate la un nivel acceptabil din pricina modalităţilor reduse de finanţare. Acest fapt se traduce într-o productivitate scăzută şi ipsă de competitivitate pe pieţele de profil.
Dispunerea naturală ne ajută. Tot ce avem de făcut este să folosim această resursă în avantajul nostru. Cineva spunea: “Frumoasă ţară! Păcat că e locuită!”
Păstraţi oamenii valoroşi!
Dintotdeauna România a fost recunoscută pentru potenţialul uman. Cele mai valoroase creiere s-au făcut remarcate în sisteme sociale care le-au recunoscut valoarea şi le-au răsplătit corespunzător.
După 1989 sistemul educaţional a intrat în declin odată cu multitudinea reformelor ce s-au încercat pe pielea tinerei generaţii. Calitatea absolvenţilor la orice nivel a scăzut, concomitent creşterea numărului de posesori de diplome. Putem vorbi de o dizolvare a cunoaşterii în masa tineri ieşiţi de pe băncile şcolii. S-a constatat o ruptură între mediul academic şi cel economic, în sensul că cifrele de şcolarizare nu reflectau necesarul de forţă de muncă de piaţă. Unde s-a ajuns? La o inflaţie de absolvenţi care dezechilibrează piaţa forţei de muncă.
În aceste condiţii vârfurile fiecărei generaţii devin cu atât mai importante, şi necesită o abordare specială.
Tinerii care au studiat în afara graniţelor ţări cu rezultate deosebite dar şi produsele de excepţie ale sistemului educaţional românesc trebuie motivate şi reţinute pentru a ajuta societatea în care au crescut.
Investiţia în aceşti copii poate fi recuperată dacă autorităţile îşi propun să le ofere ceea ce au nevoie:
- un mediu sănătos care să le permită manifestarea creativităţii
- un sistem social care să-i respecte şi care să le ofere satisfacţii personale
- o remuneraţie care să le asigre un statut decent
Doar trei lucruri elementare care ne despart de societăţile civilizate spre care tind copiii noştri.
Concluzii
Viitorul acestei naţiuni depinde în mare măsură de deciziile politice care se vor lua la Bucureşti pe termen scurt. Liniile directoare sunt importante, însă nu trebuie minimalizat rolul individului. În ce spirit va fi formată generaţia următoare?
Cum şi cu cine vom construi infrastructura acestei ţări? Cne va conduce afacerile din turism şi agricultură? Cine va educa tânăra generaţie?
Vom avea profesionişti? Vom perpetua corupţia la orice nivel prin şpaga la doctor, funcţionar etc?
Sunt doar câteva întrebări de al căror răspuns depinde evoluţia noastră în spaţiul european.
Îmi place să cred că nu vom avea de ales şi vom fi traşi de curentul occidental.
[...] astăzi am început să public şi pe blogul colectiv ŞtimTot. Primul material prezintă succint evoluţia României în această perioadă de criză şi încearccă să [...]
First: Welcome to the club!
Dupa cum vad, un inceput ‘in forta’! La mai mare!
Fiecare tema de mai sus merita desigur o abordare separata, ma voi margini pentru moment la cateva comentarii:
1// Din cate am trait si vazut eu pana acum Romania se dezvolta cu totul haotic, fara nici un fel de directii prioritare, intr-un capitalism salbatic, care nu a facut decat sa sperie lumea. Legi exista, dar aplicarea lor e nula aici la ‘portile Orientului’, unde rigoarea e o vorba in vant. Balcanismul ne afecteaza mai mult decat comunitatea europeana. Cred ca daca luam n oameni de pe strada si-i intrebam ce inseamna pentru ei apartenenta Romaniei la UE vor ridica din umeri.
2// Implicarea politicului in probleme esentiale lasa de dorit. Si, am mai zis, totul pleaca de la aplicarea legii. Cum sa-i intereseze aplicarea legii, cand chiar dansii cauta s-o eludeze. Nu dau decat un exemplu, pe care poate l-am studiat mai mult: macelul ecologic. Societatea civila cred ca poate face prea putin fara forta politicului.
3// Nu stiu unde duce si cat de sanatoasa este dezvoltarea asta pe datorie. Pe credit. Eu nu prea ma bucur cand aud ca un nou imprumut de la FMI/Banca Mondiala s-a aprobat. Poate reusiti sa ma lamuriti, pentru ca dupa cum vad aici e foarte bine sa ai datorii externe! Majoritatea tarilor UE se regasesc in dreapta graficului, cu datorii de peste 200% din PIB (pana la 1,500% in cazul Irlandei!). O fi bine, o fi rau? Nu mai inteleg de ce voia Ceausescu sa plateasca neaparat datoria externa..
Colac peste pupaza, locuitorii tarii cu cea mai mare datorie externa (Luxemburg, 3,9 mil dolari pe cap de luxemburghez) 4,973% din PIB, ar fi cei mai fericiti..Traiesc in cea mai bogata tara din lume.
Daca privim asa “Viitor de aur tara noastra are..”
Cum zicea undeva “Blessed are the young, for they will inherit the national debt”
Dezvoltarea din resurse proprii este dificil de realizat. Toate statele se împrumută pentru INVESTIŢII şi nu pentru CHELTUIELI. Investeşti ca să poţi produce mai mult.
În această perioadă am avea nevoie (mai mult decât oricând, pentru că peste tot politicieni sun nişte idioţi) de o clasă politică cinstită şi orientată către nevoile societăţii.
Avem nevoie de legi clare, aplicabile şi stabile care să permită mediului de afaceri să-şi proiecteze planuri pe termen mediu şi lung.
Uneori am impresia că noi suntem ne cam tăiem craca desub picioare cu mare veselie
Daaa, materialul e de citit-studiat, dar corespunde unei alte Românii. Stie autorul articolului că se dau fonduri europene de 200000Euro, nerambursabili, fără nici o contribuţie din partea beneficiarului?
Ca să repunem pământul ţării în valoare trebuiesc cel puţin 45000 de astfel de proiecte pe ţară!Şi? Ce politică să mai faci ca să beneficiezi de o repartiţie sănătoasă. Cred că cei care au cel puţin 15-20 hectare să li se facă obligatoriu astfel de proiecte şi repartiţii de fonduri, în caz contrar terenul să fie administrat de stat!
Autorul articolului stie de fondurile europene nerambursabile si de mecanismele de acordare
Cat priveste problema agriculturii. Aici sunteti pe domeniul meu. Sunt un absolvent de Imbunatatiri Funciare (in primii 3 dupa media anilor de studiu) care nu a putut sa intre in sistem, cu toate ca profesorii ne spuneau la cursuri ca “e nevoie de sange proapspat … ca sunt fonduri pe SAPARD (in 2001) care trebuie absorbite etc.” Cunosc toata problematica foarte bine, dar nu imi permiteam sa-mi sacrific viitorul pe altarul patriei