Primele două clase primare le-am învăţat în sistemul monitorial. Adică învăţătorul venea, ne preda o lecţie, cu explicaţiile necesare, trecea la altă clasă şi pe noi ne lăsa în grija unui elev sau eleve din clase mult mai mari, a şasea, a şaptea. Grija importantă a monitorului era să ţină linişte, clasa fiind numeroasă, a II-a cu a V-a aveau 82 de copii, temele pe care trebuiau să la facem fiind explicate de învăţător înainte de a pleca din clasă. Eu reuşeam să termin repede şi bineânţeles că făceam gălăgie.
“Didu, termină cu vorbitul, linişte, la popă în poartă, ne-am înţeles?”, ţipa Tiţa lui Dănescu cea mai des folosită monitoare. Deşi, observaţia era corectă, când ne reamintea de pisica moartă de la popă din poartă, ni se înroşeau feţele si lăcrimau ochii încercând să ne abţinem din râs. Scurt timp, apoi eram pe sub banci, pedepsiţi.
Mi-am reamintit aceste ghiduşii, aseară după declaraţia lui Băse despre filmuleţ: “Dinu Patriciu, sa-ţi fie ruşine!” şi m-am întrebat oare la Cotroceni în poartă, o fi vreo pisică moartă??
