În anii de migală cu sufletele copiilor am strâns o sumedenie de sfaturi şi procedee pe care m-am gândit că trebuie să le dau publicităţii tocmai datorită faptului că au fost căutate de cei cu care am lucrat o viaţă: copiii şi adolescenţii. N-am avut o oră de activtate la clasă, în specialitate sau ca diriginte, în care să nu rezerv un spaţiu de 2-3 minute la dispoziţia elevilor. Întrebările curgeau cu nemiluita, tematica fiind la libera alegere, scrise pe un petec de hârtie, nesemnat. La următoarea oră, sau într-un alt spaţiu de timp ne amuzam împreună citindu-le şi dând răspunsuri. Nu lipsea problematica erotico-sexuală.

Atunci şi acum tot ansamblul erotico-sexual e pe tapet! In vemea comunistă se umbla cu mare discreţie pe sub fuste, dar se umbla, se şoptea, dar nu erau paparazzi, nici publicaţii deochate, decât cele aduse pe fundurile geamnatanelor de câte un director de uzină, mai performant sau vreun prim secretar căruia nu-i displăcea populismul, televiziunea şi cinematografele transmiteau subliminal “faptul în sine”.În schimb piaţa bancurilor pe această temă era diversificată şi foarte savuroasă. Iată o mostră: Ion martor la un proces de viol. Judecătorul îl întreabă, “ia zi ce-ai văzut?”, “păi, domnu judecător, ce să văd, între şură şi pătul două picioare şi-un cur!” Judecătorul curios “şi, şi, faptul în sine l-ai văzut?” Ion se scarpină după ceafă, “apoi domnu n-avem cum să-l văd că era în dânsa!” Judecătorul cade pe gânduri, “ aşa, da, da” iar Ion îi ia vorba din gură, “da, da şi iar mai sta, probabil se odihnea!”

Acum dezgolirea a devenit săţioasă însă, preocupările tinerilor au rămas la fel de intense şi e interesant să-i asculţi în curiozităţile lor şi eventual să-i sfătueşti de bine cum încerc eu aici. Prima şi cea mai des întâlnită întrebare la toate generaţiile era: când să începem viaţa sexuală?

Dacă subiectul e actual vă aştept cu răspunsul urgent.

Articole asemanatoare

• Dedicaţii sexuale (0)
• Ca un orgasm care nu vine (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Crimă cu premeditare (0)
• Nimic nou! (0)

În anii de migală cu sufletele copiilor am strâns o sumedenie de sfaturi şi procedee pe care m-am gândit că trebuie să le dau publicităţii tocmai datorită faptului că au fost căutate de cei cu care am lucrat o viaţă: copiii şi adolescenţii. N-am avut o oră de activtate la clasă, în specialitate sau ca diriginte, în care să nu rezerv un spaţiu de 2-3 minute la dispoziţia elevilor. Întrebările curgeau cu nemiluita, tematica fiind la libera alegere, scrise pe un petec de hârtie, nesemnat. La următoarea oră, sau într-un alt spaţiu de timp ne amuzam împreună citindu-le şi dând răspunsuri. Nu lipsea problematica erotico-sexuală.

Atunci şi acum tot ansamblul erotico-sexual e pe tapet! In vemea comunistă se umbla cu mare discreţie pe sub fuste, dar se umbla, se şoptea, dar nu erau paparazzi, nici publicaţii deochate, decât cele aduse pe fundurile geamnatanelor de câte un director de uzină, mai performant sau vreun prim secretar căruia nu-i displăcea populismul, televiziunea şi cinematografele transmiteau subliminal “faptul în sine”.În schimb piaţa bancurilor pe această temă era diversificată şi foarte savuroasă. Iată o mostră: Ion martor la un proces de viol. Judecătorul îl întreabă, “ia zi ce-ai văzut?”, “păi, domnu judecător, ce să văd, între şură şi pătul două picioare şi-un cur!” Judecătorul curios “şi, şi, faptul în sine l-ai văzut?” Ion se scarpină după ceafă, “apoi domnu n-avem cum să-l văd că era în dânsa!” Judecătorul cade pe gânduri, “ aşa, da, da” iar Ion îi ia vorba din gură, “da, da şi iar mai sta, probabil se odihnea!”

Acum dezgolirea a devenit săţioasă însă, preocupările tinerilor au rămas la fel de intense şi e interesant să-i asculţi în curiozităţile lor şi eventual să-i sfătueşti de bine cum încerc eu aici. Prima şi cea mai des întâlnită întrebare la toate generaţiile era: când să începem viaţa sexuală?

Dacă subiectul e actual vă aştept cu răspunsul urgent.

Articole asemanatoare

• Dedicaţii sexuale (0)
• Ca un orgasm care nu vine (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Crimă cu premeditare (0)
• Nimic nou! (0)

Imediat după ’89 am văzut o exprimare iliesciană, ca un avertizment-era în perioada Pieţii Universităţii-cu referire directă “la anumite manifestări de orientare legionară”. In toată perioada comunistă am avut parte de această “sperietoare” din istoria ţării noastre. In 1977, istoria familiei mele m-a obligat să fac o radiografie atentă a mişcării legionare din comuna mea natală, prilej cu care am constatat veridicitatea versurilor, “Camarade nu fi trist/ Garda merge înainte/ Prin partidul comunist!” Din păcate, de teamă sau din comoditate, mai degrabă din lipsă de timp, n-am continuat cercetările începute atunci iar studiul arhivelor, pe care îl întreprind acum va elucida cu greu adevăruri pierdute. Poate Dumnezeu îmi va da timp să scriu, în altă parte, concluziile mele.

Ceea ce frapează în prezent este superficialitatea cu care se tratează în istorie fenomenul legionar la fel ca şi analiza complet desuetă şi aşa zisa “condamnare”a comunismului. De cine? “Reflectarea subiectivă a adevărului istoric” este impregnată ideologic şi politic. Cu riscul că adâncesc subiectivitatea susţin fără tăgadă că nu există mai multe adevăruri, ci unul! Acesta transpare foarte greoi. Iar materialul de studiu e imens.

Între multele recomandări teoretice şi practice privitoare la organizarea şi conducerea vieţii social-economice şi politice a unei ţări este de înţeles că, în procesul elaborării deciziilor guvernamentale se face apel şi la practica istorică, la experienţa acumulată în timp. În mod logic, bicefalismul românesc Băse-Boc-escu are specialşti în domeniu.

Fenomenul legionar, mă refer la acea teorie doctrinară de sorginte românească, nu la aripa ce a alunecat spre imitaţia nazistă-este de un timp, în atenţia televiziunii publice şi pentru a-mi consolida informaţiile reuşesc uneori să-l urmăresc. Oameni ca Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea, Nae Ionescu şi mulţi alţii din galeria elitelor spirituale româneşti trecute dincolo de lumea aceasta, au cochetat cu legionarismul, au suferit de pe urma lui. Dacă ne putem referi la ei, cu modestia mijloacelor noastre spirituale, atunci nu e lipsită de logică nici curiozitata mea. Pe firul acestor gânduri şi cu pertinenţa cu care postul tvr cultural a prezentat un serial de emisiuni pe această temă, ajung la concluzia normală că şi respectivul moment din istoria noastră este necesar a fi reevaluat dacă nu chiar reconsiderat, ca izvor de inspiraţie pentru actuala elită de consilieri guvernamentali şi prezidenţiali.

Legionarii propovăduiau reforma,-schimbarea- statului! E clar că sub acestă umbrelă se acoperă o mulţime de păcate. Azi aceeaşi soluţie! Inoculăm ideia, „schimbare, schimbare”, toată lumea vrea aşa ceva şi “ei” pun de o apariţie televizată în care o proclamă. Ce-ar fi fost legionarii dacă ar fi avut o televiziune !? “România legionară va fi o formă de viaţă politică, economică, -spiritual, alta decât cea de astăzi” (Nae Ionescu- Fenomenul legionar, ed. Antet, 1993). Asta s-ar fi auzit, la “ore de vârf”!Sau, “Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi” (0p.cit.) .Tot legionarii considerau Parlamentul duşmanul poporului! Ce ziceţi există similitudini??

Nu mi s-ar fi declanşat aceste gânduri dacă aseară, la o televiziune în care printre cei de faţă era şi o reprezentantă a puterii actuale şi un “oficial” cunoscut sub numele de “omul CIA în România”, nu s- ar fi adus vorba de rolul Bisericii Ortodoxe în prezent! Hopa! Acolo nu era nici un reprezentat al venerabilei instituţii şi personajele de mai sus au dat “pe ţeavă”, vorbe ca: “să punem preoţii la treabă”, “Biserica Ortodoxă Română, face acţiuni caritabile tot atât cât Biserica Catolică”, “ BOR să contamineze societatea cu mângâierile ei social-caritabile”, etc. Acestea în contextual discuţiilor referitoare la desfiinţarea unor spitale. Tot încerca o reprezentantă a opoziţiei să spună că nu e treaba politicienilor să dea directive Bisericii, că sunt responsabilităţile acesteia şi că slavă Domnului are acţiuni social-caritabile de miliarde de lei. In zadar. Concluzia : actuala putere face tot posibilul ca să racoleze Biserica neamului în scopuri politice. Măcar s-o facă în stil legionar! Dar ştiţi câţi preoţi şi ierarhi au suferit din această cauză.? Oricum, ca replică la versurile de mai sus pot s-o spun şi eu pe şleau: Comunişti nu fiţi măgari/ Vă-ntoarceţi la legionari?

P.S. Dacă astă iarnă ieşem în chiloţi pe stradă lumea ar fi zis că sunt nebun, dar dacă un om politic îl imită la telvizune pe răposatul M.J., în vremea “decesului” spitalelor reformate, cum e ?

Articole asemanatoare

• Crimă cu premeditare (0)
• Cauzele unui eşec (2)
• Care-i treaba? (1)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Dedicaţii sexuale (0)

După acestă „savantă” introducere cred că e momentul să intru în problemă, adică în titlu: cei doi m-au făcut să uit de foarte multe griji şi frământări, să pasez responsabilităţi aiurea şi să mă detaşez de pacostele care au căzut peste noi ca negurile grele de toamnă. Ce analişti politico-economici? Ce jurnalişti avizi de senzaţii şi inedit? Ce peripeţii de dramoletă proastă, cu substraturi de şarlatanie?..

Oamenii aştia doi m-au ajutat să identific personajele ce le înalţă ditirambi gălăgioşi, care trec dincolo de ei şi apoi se aştern linguştori la picioarele lor, m-au scos din înţelenita şi precara noastră stare tradiţională şi mi-au revigorat rădăcinile creştin-ortodoxe. Sub ei am simţit nelimitarea timpului-povară a încăpăţânării noastre prosteşti de a aştepta ceva de la ei-, cu ei am trecut ani buni de uscăciune spirituală şi materială, peste ţara secătuită şi peste infamia inimilor noastre!

Eram pe la începutul anilor ‘90 când, într-o sală mare a prefecturii, Andrei Pleşu îşi lansa numărul 100 al Dilemei. Am şi acum gazeta cu semnătura lui. Il adulam, îi scriam replicle şi le comentam cu colegii. Apăruse în plan spiritual, ceea ce gândeam şi speram, după revoluţie.

In sală a avut loc un incident penibil. Exact în timpul expunerii sale, Pleşu este întrerupt de un ofiţer în rezervă, tipul propagandistului comunist înveterat, agrsiv, fără scrupule, care după ce şi-a vărsat mânia proletară,contra vânzătorilor de ţară, a închieat cu cuvintele…”asta s-o crezi mata!”. Fără să-şi piardă cumpătul, cu nici o ezitare, maestrul ticluirii cuvintelor, cum îl consideram eu atunci, a răspuns reluându vorbele acestuia, „da, eu aşa cred” şi îşi continuă, cu expresivitatea-i specifică, frumosul discurs, aplaudat de majoritatea celor prezenţi.

În acei ani aveam conflicte deschise cu ceicare îi critiau pe el, pe Patapievici sau pe Liiceanu. Azi am ajuns să-mi deplâng dezamăgirea. Cum Soarele priveşte peste noi fără să ne porţioneze lumina, aşa credeam că vor stropi ei poporul cu râvna culturii lor. M-am înşelat. Orice încercare a mea de a căuta temeiuri şi lămuriri pentru conduia lor se izbeşte de travaliul pe care îl fac în slujba celor doi anonimi din titlu. N-am nici o idee consistentă despre idealul lor educaţional ori despre crezul din gândirea lor politică. Nu mă îndoiesc că îi slujesc cu aplomb pe premier şi preşedinte, de vreme ce au trecut de la o televiziune mogulizată privat, la una a mogulului stat. Dacă pentru Patapievici sentimentul e de silă şi respingere totală, fără cale de întoarcere, doar cu regretul că l-am cunoscut, pentru ceilalţi doi, durerea e pur şi simplu fizică şi sufletească. Scormonirea pe care ei încearcă să o facă în conştiinţele noastre nu mă duce decât cu gândul la un trecut care, prin fatalitatea lui, încă ne priponeşte de ţăruşul „lectorilor comitetului central”ce propăvăduiau visul absurd al comunismului. Păcat de cunoştinţele ce le au, de experienţa lor didactică şi de poziţia lor socială pusă în slujba aceleaşi doctrine a lui divide et impera, tocmai acum când „muza” e departe de inima ţării. Că, de fapt, parafrazându-l pe Tolstoi, nu ţara trebuie salvată, ci sufletele noastre.

E dreptul meu să mă întreb oare ce-am fi fost dacă…? Dacă n-ar fi fost Iliescu, Constantinescu şi Băsescu-Boc?. Am fi realizat în urmă cu douăzeci de ani că vom ajunge să trăim zile de suspiciune, de pândă duşmănoasă, de ură? Credeam că vom ajunge să detestăm, să divulgăm şi să ne prigonim?E clar că n-am mai fi unde suntem şi ce suntem! E limpede că nu reuşeam să ne renegăm idoli! N-am fi cunoscut ţoapa actuală, succesurile ei şi nici-vorba ţiganului-eşecele. Tot aşa de vizibil e şi că n-am fi ajuns să ne declinăm şoaptele triste, destăinuirile amare şi realităţile sfâşietoare. Căci prin ei şi regimurile lor, erorile lor, rasoleala guvernelor lor, nu am fi văzut România reală, fiinţa ei goală de orice adevăr, în real pericol de a fi „dizolvată” într-o lume a lui „nu ştiu cui”. Adică ne facem că nu ştim!

Ei bine, cei doi „mari” anonimi, ne aşează în faţa oglinzii şi ne obligă să ne întrebăm cine suntem, ce suntem şi ce vrem, ne cer să înfigem picioarele bine în pământul românesc(?!), ne pun în situaţia de a fi creativi, de a nu aştepta nimic de la ei şi de la nimeni, de a ne descurca „care încotro”! Prin noi înşine! Ei ne-au arătat practic că „prietenii ţi-i alegi, dar conducătorii ţi-i dă Domnul” Bineânţeles că nici dracu nu stă de geaba!

Aşa am ajuns de a fi eu însumi cu Dumnezeul meu ce pretutindenea este.

Articole asemanatoare

• “Motanul” încălţat (0)
• Gâlceava inutilă (0)
• Huooo! (0)
• România profundă în Europa (3)
• Panarama Wikileaks (1)

Ştirea de mai sus a inundat de aseară, mass media enunţând că este una din cele mai mari capturi de droguri de mare risc şi că printre arestaţi e şi Anghel Romeo. E o grea lovitură pentru satul meu natal, din punct de vedere al imaginii publice. Dar, poate, aşa se va afla de existenţa lui europeană. Că rămâne, aşa cum am spus! Dacă Romică a fost “agent sub acoperire”, cum susţine Mindileac, atunci satul va ieşi definitiv din anonimat, devenind de renume European. Să dea Domnul!

Articole asemanatoare

• La Porţile Imperiului (0)
• Vă ordon, căcaţi-vă! (0)
• Concediul lui Papura-Voda (2)
• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• Panarama Wikileaks (1)

Articole asemanatoare

• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• România profundă în Europa (3)
• Semidocţii şi politica (0)
• Nimic nou! (0)
• Ai, n-ai, dai! (1)

Articole asemanatoare

• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)
• Motiune (0)
• Protocolul de râs (0)
• De la inchiziţie la Jeffrey Franks (0)
• ”Strategia” băsesciană (0)

Hopaaa! Aţi mers cam departe: s-a pus la punct mecanismul uciderii în masă a pensionarilor, operaţiune din care ar rezulta cea mai mare sursă de venit, iar numărul votanţilor contra s-ar diminua semnificativ. Iată cum, prin cuvânt, deja a apărut primul, dar nu ultimul, caz, cel de la Satul Mare. In continuare, două lovituri de ciocan au căzut ieri pe capetele pensionarilor, „s-ar putea să nu mai avem bani pentru pensionari”(dixit boc) şi „pensiile sunt un joc piramidal!” (le dă la bot, botiş). Oameni în etate, cu boli cronice pe ei, respiratori ai aerului acestei ţări primesc zilnic veşti proaste pe cale cuvintelor plănuite în cancelariile cotroceniste şi guvernamentale. Acum repetiţia are rol de panică şi frică, apoi, acestea generează tensiune, de aici până la infarct sau rătăcire psihică nu mai e decât un pas. E crimă cu premeditare???

Articole asemanatoare

• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Cauzele unui eşec (2)
• Care-i treaba? (1)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Dedicaţii sexuale (0)

Aceasă uriaşă retortă de plămădire a naţiunii noastre şi acest interval de timp caracterizat de instabilitate deşi, în aparenţă nu se povesteşte a fi aşa pentru o naţiune formată, continuă să clocotească la foc mic, sub un capac temporal, gata oricând să dea în foc şi în prezent.

Recentul congres al ungurilor, o dietă actualizată, m-a determinat să fiu atent şi să reanalizez ipostazele actuale ale poporului român în faţa pragurilor sau obstacolelor cărora a trebuit să le facă faţă. Rezultă că în foarte multe situaţii, inclusiv în lunga perioadă egalitarist-comunistă, de masacrare a valorilor umane şi distrugerea celor religios-morale, noi am fost purtaţi cu forţa. Ameninţaţi, invadaţi, ocupaţi, prigoniţi, a fost foarte greu, în decursul istoriei să găsim discernământul necesar pentru a ieşi la liman şi a ne salva. Mijloacele râvnitorilor la cele ale noastre au fost şlefuite în decursul timpului iar după 89 ele au atins un maxim de perfecţiune. De exemplu ceea ce n-au reuşit turcii în decursul secolelor au isprăvit maneliştii care stăpânesc mai bine de jumătate din ruralul românesc şi trei sferturi din cel urban! In fapt ei ne-au dat pe gratis otomanilor iar rascumpărarea noastră este extrem de scumpă, dacă nu chiar imposibilă. Sau, ceea ce ruşii nu au izbutit cu sovromurile—societăţile sub care Rusia şi România înfăşaseră toată economia noastră—au realizat acum cu gazele lor ori cu petrolul luat de agenţia lor de la Viena şi aluminiul ieftin donat de „stolo”…Până şi ungurii care au un petec de ţară ne-au cucerit cu pufuleţii că noi nu mai avem mălai suficient. Turcii şi ruşii şi-au pus în mişcare mecanismele de care am amintit, rămânând în umbră, în schimb, urmaşii lui Bela al IV lea, după o mie de ani de hărţuiri şi răfuieli—timp pe care, dându-l înapoi într-o fantezistă lucrare de băgat în mama lor, nu mai poţi determina care ce etnic este—se găsesc de douăzeci de ani pe cai şi—cu mijloace diplomatice sofisticate, de frica democraţiilor occidentale—au reânceput cucerirea Ardealului. Ei se află acum la guvernarea întregii Românii şi uite la congresul lor venind cu căciula în mâini, pe „Horea” şi pe „Iancu”, rugându-i să plece de acolo şi să vină în „oastea” lor. Din păcate, probabil, personajele istorice actualizate, nu au auzit cum ungurul şef a spus că vor reorganiza udemereul de la Maramureş la Timişoara şi de la Arad la Harghita, adică toată Transilvania. Pe care să o facă o „regiune” istorică potrivit cu planul iniţial al lui Tokeş. N-am înţeles dece nu vor să facă o regiune de la Nistru până la Tisa şi din Sighet până la Dunăre. Adică pe noi aştia de peste munţi cui ne lasă??Şi n-am priceput nici ce credeau cei doi soli ai actualei opoziţii! Adică verificatele proverbe şi zicători româneşti nu ne învaţă odată ceva? „Câinele nu pleacă de la măcelărie” şi „Nu da vrabia din mână pe cea de pe gard” erau două dintre ele pe care cei doi ar fi trebuit să şi le amintească. Despre umilinţă nu spun nimic deoarece eu mă ştiu cetăţean european şi mi se pare ca a te purta frumos cu toată lumea e normal. Asta cu referire la prima parte a afirmaţiilor din discurs. In partea a doua, ne-am dat în stambă şi am insiunuat sau am deşertat direct ameninţări. „ Dacă vom intra în cetate nu va mai rămâne piatră peste priatră !”…”Dacă!” Dialog istoric vechi care s-a tradus mai târziu de înţelepţii meleagurilor în versiunea cu vândutul blanei ursului din pădure. Cea mai corectă atitudine a soliei ar fi fost: „Am venit să vă spunem ca împreună să dăm jos guvernul Boc şi –cu sprijinul nostru—să oprim învazia imposturii punând un guvern al udemereului, de preferinţă cu Gyorgy Frunda , prim ministru!” şi cu asta se încheiau toate protocoalele, se termina cu „amanta de serviciu”, „interesul propriu”, „mireasa cea urâtă”, iar de mâine eram în Schengen!

Articole asemanatoare

• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• “Motanul” încălţat (0)
• Motiune (0)
• Semidocţii şi politica (0)
• Crimă cu premeditare (0)

M-am aflat „pe tuşă” , dar cu ochii în teren, pe toată perioada unor întâmplări politice sau juridice din ultimele două săptămâni. Ca toţi „proştii” am văzut comentarii, am citit ziare, am ascultat „analişii”…am făcut „greşala” să vorbesc şi cu alţii. De ce greşală? Pentru că a însemnat doar pierdere de timp deoarece concluzia a rămas aceeaşi: suntem proşti şi în sensul larg al adjectivului-săraci, fără cuvânt, adică fără nici o morală, clevetitori, bârfitori, vânduţi-şi în sens restrâns-proşti cu „p”mare! Din prima categorie, asupra celor săraci, guvernanţii ţin informaţia la secret, dar criteriile ce limitează pragul de sărăcie, ne arată că sunt destui. Ceilalţi, din aceeaşi categorie depăşesc jumătate din electorat şi trei sferturi din aleşi. Rămân cei cu literă mare. Ei bine de ei cam am scăpat, chipurile, dar le simţim influienţa căci au plecat toţi la guvernare să conducă pluta pe care se găseşte Românica pe apele învolburate ale dezgheţului de primăvară.

Ca profesor m-am inclus fără menajamente în spiritul sinonimiei sărac egal prost. Păi dacă o familie de profesori, de specialităţi diferite nu-şi poate permite să cumpere două cărţi pe lună, să aibă abonamente la revistele din domeniu şi la internet sau să-şi facă un concediu la doi ani în străinătate pe banii ei, cum e? E …proşti! De fapt e prostia acceptată. Oamenilor le convine să fie aşa.Nu ştiu ce trebuie să facă, ori dacă ştiu nu se deranjează că „lasă domnule, n-ai ce face, nu mai scăpăm, asta-i situaţia!” Din lipsă de energie, nimeni nu vrea să mişte un deget, toţi comentează, se vaită, pică de acord asupra vinovaţilor dar ajung la acelaşi sofism concluziv indus cu abilitate în toate mediile potrivit căruia, „toţi sunt la fel aşa că mai bine să ne astâmpărăm!” Asta explică dece la greve, manifestaţii, proteste se înscriu din ce în ce mai puţini, expresivitatea contestaţiei e pe zi ce trece mai firavă, iar purtatul braţelor în sân a devenit sport naţional. „Las să facă ei, las să ne dea, las să dreagă ăilalţi!” Şi-până la urmă- nu s-a scris aşa istoria? Cine are bea şi mănâncă, cine nu, stă şi se uită iar eu „am luat o mână de prune uscate şi am aruncat în cele guri căscate!” E cineva împotrivă? Oricum staţi pe aproape, că „iarnai-i grea, omătul mare…” poate ne înmoaie şi nouă cineva posmagii…şi ne pune o brazdă cu arpagic!

Articole asemanatoare

• Gâlceava inutilă (0)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)
• Băsescu-Boc, exact ce ne trebuie! (1)