Noi ştim tot » geo-politica

Nord versus Sud

razvan73 — Sun, 11 Jul 2010 13:17:04 +0000

Diseara – cand sunetul vuvuzelelor se va auzi pentru ultima oara in tribunele sud-africane – reprezentantii gintei latine se confrunta cu exactitatea dar si cu fantezia spiritului olandez.

Cred ca victoria Spaniei asupra Germaniei in semifinale (printr-un efort deosebit) a multumit pe multi. Nu doar ca este vorba de victoria celui considerat ‘mai slab’, in contextul in care Germania fusese de atatea ori prezenta intr-o finala a campionatului mondial, si de o premiera pentru Spania, dar, gandind politic, reusita Spaniei a dat si un impuls de incredere atat de stresatei – din punct de vedere economic – zone mediteraneene. Spania este una dintre tarile care tine capul de afis a grupului cunoscut sub numele de “Club Med” – un numar de tari din zona mediteraneeana, care se confrunta cu grave probleme economice cauzate de deficite bugetare mari si datorii publice in crestere. Anul 2010 a fost un an dur pentru Club, cu Grecia trecand printr-o criza a datoriei externe de mari proportii – punand in pericol chiar stabilitatea financiara a intregii Europe – si cu Spania, Portugalia si Italia fiind urmatoarele pe lista in dominoul crizei. Economiile Spaniei, Portugaliei si Italiei nu ‘se bucura’ nici pe departe de aceleasi conditii defavorabile ca in cazul Greciei, dar apropierea si asocierea directa cu economiile din sudul Europei le-a facut vulnerabile. Restul tarilor din UE, conduse de Germania, au impus prin urmare masuri dure de austeritate asupra celor 4. Masurile au afectat puternic structurile sociale din tarile respective, fiind de asteptat pentru urmatoarea perioada greve, proteste, violente si instabilitati sociale.

Trecand acum la fotbal, nici pe partea asta tarile mediteraneene nu au avut prea mare succes la Cupa Mondiala. Grecia si Italia si-au facut iesiri triumfale din scena inca din faza de inceput ale competitiei, iar Portugalia a pierdut in optimile de finala. Dar Spania are acum sansa nu doar de a deveni campioana mondiala, dar poate sa o faca invingand o alta tara din nordul Europei dupa ce a infrant veritabila masinarie germana in semifinale. Desigur, un astfel de rezultat nu va ajuta Spania sa treaca peste criza, insa gandul ca au invins Germania si Olanda in templul zeului Fotbal le va da ibericilor prilejul unei petreceri de pomina…

Asadar vad meciul din seara asta ca pe o confruntare intre Nord si Sud. Intotdeauna am crezut ca oamenii din nord sunt mai disciplinati, mai razbatatori – pana in ultimul minut, mai exacti. Prin contrast cei din zonele sudice sunt mai delasatori, chiar mai lenesi, poate cu o tusa de ‘balcanism’, avand de partea lor o doza de fantezie si circumstanta unor firi mai ‘simpatice’. Nu am o explicatie clara pentru impartirea asta evident generalista si subiectiva, am cateva exemple: ganditi-va la nordul dezvoltat al Italiei in comparatie cu sudul mai sarac, la nordul Europei (Scandinavia, de exemplu) in comparatie cu Club Med, la razboiul de secesiune…Un factor care imi vine in minte este clima: mai calda si favorabila in sudul insorit determina un anume tip de temperament, intunecata si mai rece in nord te invata sa fii altfel. In aceeasi gama a comparatiilor, una pe care probabil ati remarcat-o si voi: oamenii de la munte fata de oamenii de la ses.

Din punctul asta de vedere, Olanda este o tara plata – foarte plata (deci ses ). Pozitia ei geografica nu este nici ea una de invidiat: inconjurata de unele dintre cele mai puternice tari din Europa. De-a lungul istoriei, aceasta combinatie a permis invadarea si cucerirea ei cu usurinta. Asadar, olandezii a trebuit sa-si invete vecinii ca au mai multa nevoie de ei ca natiune independenta decat ca una ocupata. Pentru asta au construit o infrastructura de business si de transport (stiati ca au autrostrazile luminate?) – pe care o administreaza excelent – infrastructura esentiala pentru comertul european si ca ruta interconectare pentru retelele vecinilor. Din punct de vedere geopolitic olandezii urmeaza in linii mari doua strategii: cauta proactiv mentinerea echilibrului in diferitele structuri din care fac parte, manifestand in acelasi timp un pragmatism ferm. In cadrul aliantelor ca NATO sau UE, olandezii incearca sa asigure alinierea si convergenta intereselor tuturor partilor.

Lucrurile nu stau mult diferit cand vine vorba de fotbal. Cu o populatie de 17 milioane de oameni, olandezii a trebuit sa devina pragmatici si echilibrati pentru a face fata campionatelor mai puternice din jur. Au adoptat un stil asa-numit “fotbal total” – in care accentul se pune pe precizia tactica si capacitatea fizica, orice jucator trebuind sa fie in stare sa joace pe orice post in teren. Acest stil cauta sa alinieze si sa miste echipa in aceeasi directie ca un tot unitar, adeseori intr-un ritm frenetic ce ii epuizeaza pe adversari. Olandezii sunt recunoscuti pentru stilul barbatesc de joc, pasele exacte si tehnica deosebita – atribute care i-au permis Olandei sa ramana pe un loc fruntas la nivel mondial, in ciuda marimii sale si in lipsa unui campionat intern puternic. Motto-ul natiunii olandeze este: “Voi ramane pe pozitii/ Voi rezista!” ("Je maintiendrai"/ "I will endure")

Personal raman de partea Olandei in aceasta seara, nu stiu daca spaniolii vor mai fi capabili de efortul si performanta din semifinale (parerea mea este ca au trecut de punctul de maximum), desi calculele hartiei acorda prima sansa ibericilor:

Spania 48%

Olanda 27% ,

cea mai probabila diferenta fiind cea de 1 gol in favoarea spaniolilor. Se prinde cineva la un pariu?

(sursa: www.stratfor.com)

Articole asemanatoare

Programul primul Colosseum

indolent — Thu, 04 Mar 2010 13:14:12 +0000

Dacă ești prin Roma zilele acestea, poți admira noii “chiriași temporari” ai Colosseum-ului. Amplasati la etajul 1 pe latura dinspre gura de metrou Colosseo, cei 8 s-au mutat începând de Duminică dimineața în niște corturi și sunt hotărați sa stea acolo până li se rezolvă problemele. Nu cunosc detaliile exacte ale problemei dar se pare că și la ei locuințele de stat (aka. ANL) sunt acordate tot pe ochi frumoși și nu in functie de nevoile adevărate. Cred că mesajul afișat de acestia: “1 casă 1 viață” este destul de sugestiv. La noi de ce nu s-a suit nimeni până acum pe Palatul Parlamentului sa protesteze împotriva celor care obțin case ANL indiferent de valoarea averii sau a numarului actual de case deținute?

Alte articole care te-ar putea interesa

Maica Rusia (II)

razvan73 — Sat, 30 Jan 2010 22:34:35 +0000

2. Cand Rusia isi revine, vecinii ei se precipita

Aceasta viziune asupra Ucrainei nu este deloc straina vecinilor Rusiei. Ei inteleg perfect diferenta dintre o Rusie cu si fara Ucraina, si isi dau seama ca atat timp cat Ucraina isi pastreaza independenta au mai mult spatiu de manevra. Data fiind situatia electorala fara nici o miza strategica, fostele state si sateliti ai Uniunii Sovietice si dau seama ca peisajul din jurul lor tocmai s-a schimbat.

Georgia este, in mod traditional, tara cea mai rezistenta in fata influentelor rusesti indiferent de cine s-a aflat la conducerea ei. Au sfidat in asa masura Moscova incat aceasta a gasit de cuviinta sa-i pedepseasca printr-un scurt razboi in august 2008. Pozitia strategica defavorabila a Georgiei nu este o noutate, insa forta suplimentara pe care o castiga Rusia prin disponibilizarea resurselor de la granita cu Ucraina poate spulbera Georgia chiar si ‘la antrenament’. De aceea, de obicei naravasii georgieni sunt acum meditativi, iar atitudinea lor tinde spre pragmatism. O grupare din opozitie, Partidul Conservator, a initiat o miscare ce are drept scop moderarea relatiilor cu Rusia – ceea ce inseamna printre altele abandonarea tentativei Georgiei de a se alatura NATO si re-stabilirea legaturilor politice oficiale cu Moscova.

O lupta la varf in cadrul structurilor puterii din Lituania a dus la demisia fortata in aceasta sapatamana a ministrului de externe Vigaudis Usackas. Principalul obiect al disputei, asa cum a putut fi vazut cu ochi publici, a fost sprijinirea serviciilor de informatii ale SUA in infiintarea a doua inchisori pe teritoriul acestui stat baltic. Desi Vigaudis sustine ca inchisorile n-au fost niciodata folosite pentru a interoga suspecti, presedinta Dalia Gribauskaite nu este de aceeasi parere. Vigaudis, ca si majoritatea conducerii statului lituanian au vazut acest sprijin drept critic in mentinerea aliantei cu Statele Unite. Cei doi si-au mai incrucisat sabiile si in privinta unei pozitii mai ferme in relatiile cu Belarusul si autoritarul sau presedinte, Lucasenko. Totusi, presedinta Gribauskaite a sesizat pericolul iminent generat de schimbarile din Ucraina si a adoptat o pozitie mult mai concilianta fata de Rusia. Sacrificiul ministrului de externe s-a inscris si el pe altarul acestei atitudini de reconciliere.

Polonia se afla intr-o pozitie unicat. Ea stie ca o eventuala pozitie de agresivitate crescuta a Rusiei, o poate aduce in centrul atentiei din cauza pozitiei vulnerabile in Campia Europei de Nord. De aceea Varsovia este foarte sensibila la mutarile Kremlinului, si, in consecinta, a urmarit cu mare atentie miscarile Ucrainei din ultimele luni. Asa ca, polonezii s-au prezentat ‘crengute de maslin’, oferindu-i – spre exemplu – lui Putin invitatia de a vizita Gdansk-ul anul trecut in septembrie, in incercarea de a cultiva relatii mai calde (adica: mai putin ostilepe fata) cu Moscova. Putin nu doar a profitat de ocazie, ci a publicat si o scrisoare oficiala de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov – considerat de polonezi drept cea mai grava ofensa adusa de Rusia Poloniei. De atunci, Varsovia a raspuns cu invitatii pentru vizite viitoare. Dar, ca si Georgia, Polonia nu va fi niciodata pro-Rusia – Polonia nu numai ca este membra NATO, dar spera si ca va gazdui o baza pentru rachetele americane Patriot si va participa la programul SUA de aparare anti-racheta. Dar daca Varsovia nu-i poate face pe americani suficient de interesati – desi a depus toate eforturile posibile pentru asta – are temeri ca in Ucraina lucrurile au luat deja alta turnura, si trebuie sa-si faca planul in consecinta.

Azerbaidjanul a incercat mereu sa mentina o pozitie de echilibru intre Rusia si Occident, dandu-si seama ca orice incercare de acces in structuri ca UE si NATO depindea mai intai de succesul unei astfel de intreprinderi pentru Georgia. Baku ar prefera un sceanariu in care sa aiba mai multa independenta, dar stie ca se afla prea departe de Europa pentru a putea pretinde asta, doar daca nu va benficia cumva o ‘configuratie astrala’ cu totul speciala. Cum demersurile Georgiei s-au soldat cu un esec lamentabil, si data fiind noua situatie din Ucraina, Azerbaidjanul s-a resemnat in principiu cu inevitabilul. Negocierile prin care mare parte din gazele naturale azere se vor indrepta mai degraba catre nord in Rusia – decat catre vest, spre Turcia si Europa – se afla in stadii avansate. Iar Azerbaidjanul are destul de putine atuuri in aceste negocieri.

Si alte state care s-au aflat pentru mult timp in sfera de influenta a Rusiei, incercand apoi sa cantareasca avantajele de a fi alaturi de Rusia sau de a se alatura altor puteri, abandoneaza acum aceasta cale. Dintre fostele republici sovietice Belarus beneficiaza de cea mai educata forta de munca, avand chiar si o structura IT functionala; in timp ce Kazahstanul are o industrie energetica in plina expansiune. Ambele ar fi candidate rezonabile pentru integrarea in structurile europene. Insa ambele au decis luna aceasta sa-si incerce toate sansele alaturi de ‘maica Rusia’. In plan practic, asta s-a realizat prin acorduri economice care aduc mai mult cu ‘o incatusare’, decat cu o uniune vamala. Acordul va pune practic industriile ambelor tari in slujba intereselor producatorilor rusi. Moscova spera ca pe aceasta uniune va construi in timp baza unui adevarat succesor al Uniunii Sovietice.

Alte zone continua sa manifeste rezistenta. Noul prim-ministru molodovean, Vlad Filat, poarta convorbiri cu Statele Unite in domeniul securitatii energetice si cocheteaza chiar cu ideea unei re-uniri cu Romania. Si estonienii se tin tare, desi evalueaza discret situatia din regiune sa vada unde ar putea cadea pumnul furiei rusesti. Cu fiecare stat care decide ca este mai bine sa se supuna pretentiilor Rusiei, cu atat aceasta are mai mult spatiu de manevra pentru a se ocupa de bietele tari care indraznesc sa-i tina piept.

Rusia mai beneficiaza de o oportunitate. Statele Unite sunt ocupate pana peste cap cu dezbaterile interne pe teme economice si de sanatate, cu 2 razboaie externe si cu tratarea situatiei din Iran, asa incat Rusia are o mana si mai libera pentru a restabili controlul asupra statelor care ar fi preferat sa se afle sub umbrela de securitate a Statelor Unite.

Mai exista un factor care forteaza Rusia sa recastige controlul – si anume presiunea timpului, datorata declinului accentuat al numarului de nou-nascuti – grupa de varsta 0-20 de ani numara cam jumatate din cat reprezenta in anii ‘70 si ‘80. Evolutia demografica a Rusiei este una dintre cele mai deficitare la nivel global.

Chiar daca Rusia reuseste o renastere din punct de vedere economic, peste un deceniu populatia sa va fi imbatranit si se va fi diminuat pana la punctul in care rusii isi vor da seama ca mentinerea fiintei nationale este pentru ei o mare problema. Prin urmare planul Moscovei este simplu: intarirea influentei sale atat timp cat se afla intr-o pozitie relativa de forta, pentru a cumpara timp atunci cand va fi nevoie. In cele din urma, Rusia intr-adevar va ceda. Dar nu cu usurinta. Si nu azi.

Ati avut acces la aceste informatii prin amabilitatea Stratfor.

Articole asemanatoare

Maica Rusia

razvan73 — Wed, 27 Jan 2010 22:47:02 +0000

1 – Alegerile din Ucraina si Carpatii -

In 2004, odata cu alegerile prin care se sfarsea mult hulita domnie a lui Ion Iliescu, avea loc si in Ucraina asa numita ‘Revolutie Portocalie’. Acum vecinii nostri de la nord si est merg la urne pe 7 februarie.

Saptamana viitoare va pecetlui sfarsitul acestei revolutii, si intoarcerea cu 180 de grade a orientarii Ucrainei. Candidatul favorit, Viktor Yanukovich este omul Rusiei, in timp ce contra-candidatul Yulia Timoshenko are si ea un acord numai bun de pus in practica cu Rusia. Asa ca, in urmatoarele luni vom vedea Ucraina intorcandu-se in bratele ‘maicii Rusia’; discutiile care se poarta acum in Ucraina nu privesc decat viteza si profunzimea acestei integrari.

Rusia face eforturi de cativa ani pentru a-si asigura ‘partia’. Alegerile de saptamana viitoare vor marca nu atat sfarsitul etapei de retragere a Rusiei in perioada de dupa razboiul rece, ci inceputul unei noi ere de agresivitate.
Chiar de la dezmembrarea vechii Uniuni Sovietice, cele mai multe din fostele republici si sateliti ai URSS s-au gasit intr-o stare de deriva, nici mergand laolalta cu Rusia, nici parte a vreunui alt grup. Moscova mentinea inca legaturi cu toate, dar si-a exercitat doar cateva din parghiile de influenta in perioada anilor ‘90. In aceea perioada, un numar de tari – Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Romania si fosta Cehoslovacie ca sa fim exacti – au reusit sa se desprinda din sfera de influenta a Rusiei si sa se integreze in UE si NATO. Alte state – Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Uzbekistan, Kirghistan si Ucraina – au incercat sa se indrepte catre Vest, dar nu au prea reusit. Una din aceste sase – Ucraina, este de departe cea mai critica pentru Rusia. Nu este numai cea mai populata tara dintre fostele posesiuni sovietice sau locul de nastere al natiei ruse, dar si cea mai importanta provincie a fostului Imperiu Rus, detinand cheia viitorului in zona eurasiatica.

Motive conjuncturale (geografice). Ucraina este granarul Imperiului Rus. Este de asemenea nodul central al aproape tuturor legaturilor de infrastructura ale Rusiei, nu numai cu Europa, dar si cu Caucazul. Este vital pentru existenta unui stat multi-etnic si atat de cronic de sarac cum este Rusia. Portul ucrainean de la Sevastopol este baza flotei rusesti de la Marea Neagra, iar porturile din Ucraina sunt singurele porturi bine dezvoltate, la ape calde pe care Rusia le-a avut vreodata. Exporturile pe cale navala ale Belarusului traverseaza riul Nipru, care se varsa in Marea Neagra prin Ucraina. Asa ca, asa cum merge Ucraina, merge si Belarus. Nu e vorba doar de faptul ca in Ucraina traiesc 15 milioane de etnici rusi – cea mai numeroasa populatie in afara granitelor Rusiei – , ci si ca ei se afla intr-o zona identica si invecinata din punct de vedere geografic cu maica Rusia. Aceasta zona, este leaganul agriculturii si industriei ucrainene – strans legata si integrata cu Rusia.
Toate acestea sunt ratiuni importante pentru Rusia, insa ele palesc in fata motivului fundamental: Ucraina este singurul fost teritoriu al Imperiului Rus care e de folos si are o bariera naturala de protectie. Belarusul se afla in Campia Europei de Nord, cunoscuta si ca “autostrada invaziilor”. Statele baltice sunt usor accesbile pe mare. Statele din Caucaz – Armenia, Azerbaidjan si Georgia – se gasesc de partea cealalta a muntilor Caucaz (iar republicile din nordul Caucazului nu sunt tocmai crema posesiunilor rusesti – va amintiti Cecenia?). E adevarat ca Asia Centrala este strajuita de munti la sud, dar regiunea este atat de vasta, si are atat de putini etnici slavi, incat nu poate fi controlata ieftin si in siguranta. Iar Siberia este mult prea uriasa pentru a fi de folos.

Fara Ucraina, Rusia este o putere prin excelenta defensiva, neavand nici un fel de scut natural, cu exceptia distantelor uriase. Moscova si Volgograd, doua orase de importanta strategica ale Rusiei se afla intr-o raza de 500km de granita estica a Ucrainei. Rusiei ii lipsesc si mijloacele de transport pe cai naturale – raurile nu interconecteaza si nu curg in directii utile, pe langa faptul ca sunt inghetate in cea mai mare parte a anului – , deci ar trebui ca Rusia sa aiba forte defensive pre-stabilite in toate zonele, o sarcina mult peste capacitatea ei, chiar si in vremurile cele mai bune. Teama Rusiei este ca, fara Ucraina:

europenii vor presa Rusia de-a lungul intregului sau front vestic
lumea islamica va exercita presiuni de-a lungul intregii sale granite sudice
chinezii vor stresa de-a lungul frontierei sud-estice si
americanii oriunde vor avea ocazia

Prin contrast, Ucraina are Carpatii la vest, o mica si utila bariera care i-a facut pe invadatorii mai multor secole sa se abata. Carpatii i-au aparat pe ucraineni de tancurile vestice tot atat de bine pe cat au aparat Balcanii de invaziile mongole. Cu Carpatii drept granita vestica sarcina defensiva a rusilor se usureaza. Si cel mai important, daca Rusia poate re-directiona resursele pe care le-ar fi folosit pentru aparare la granita cu Ucraina – fie ele economice, informative, industriale, diplomatice sau militare – atunci Rusia isi mentine cel putin o minima capacitate ofensiva. Si aceasta minima capacitate ii este mai mult decat suficienta Rusiei pentru a contracara pe oricare din vecinii sai, cu exceptia Chinei.

Ati avut acces la aceste info prin amabilitatea Stratfor.

Articole asemanatoare

Maica Rusia (II) (0)