Când eram elev, despre găuri în general, ori despre găuri negre în special ne pronunţam mai cu fereală ori râdeam pe înfundate. Cred însă că respectivul consilier se referea la denumirile imenselor surse de energie ale Universului care, potrivit ultimilor ipoteze ştiinţifice „ar recicla” materia pe care o absorb cu o forţă nebănuită. M-am lămurit după ce luni s-au consumat operaţiunile de trensferări ale personalului didactic prin restrângeri de activitate sau la cerere. Operaţiuni ctitorite şi desfăşurate sub patronajul sindicatelor şi inspectoratelor. Aşa e! la aceste surse evolutive şi de uriaşă energie s-a referit domnul Sebastian Lăzăroiu, consilierul prezidenţial în cauză! Doamne ce au „evoluat” şi ce energii au generat aceste operaţiuni birocratice locale!

Pentru necunoscători dau câteva detalii verificabile dacă oamenii pot rămâne două zile sinceri: dosarul cu cererea cuprinde o fişă cu punctajul făcut de şcoala din care sunt persoanele ce intră în restrângere. De aici ,cu „energia” necesară punctajul, acoperit de hârtii, suţinute de „inspectorii” de specialitate, dosarul este dus de directorul şcolii la isj unde o”comisie”, împreună cu sindicatul, validează în funcţie de „cotizaţie,” „veridicitatea” punctajului. Unei singure persoane nu i se aplică ghilimelele folosite până aici!

Luni, 03.05, când mişcările de personal s-au făcut şi la Buzău, am cules afirmaţiile unor colegi, pe care cu prudenţa necesară le dau publicităţii aici. Ele sunt de-dreptul aiuritoare! Mai înâi nivelul „cotizaţiei”. Prima persoană ar fi dat numai conducerii, adică directorului, cincisute de euro şi acesta ar fi asigurat „rezistenţa” punctelor la sindicat şi isj. N-am crezut-o. A doua, o personalitate mult mai credibilă îmi spune că a renunţat sa-si faca dosar pentru soţie deoarece cineva i-ar fi cerut două, trei mii! Imposibil mi-am zis! In fine o a treia, ar fi luat, culmea, trei sute de euro ca să nu ceară o anumită şcoală fiind „sfătuită” care anume post să-l solicite. Incredibil, ce rea e lumea! exclamai.

Când am văzut ce „instrucţiuni” sunt venite de la minister pentru restrângeri mi-am dat seama că totul e posibil iar „gaura” permite orice! Adică, dacă o educatoare calificată intrată în restrângere poate fi „rezolvată” pe o catedră de L. Română pentru că şi-a făcut, între timp, nişte „studii”- doi, trei ani de institutori, fără să fi predat niciodată această materie, iar un profesor de aceeaşi specialitate nu ajunge pe o astfel de catedră deoarece „doamna” educatoare are punctaj mai mare, te gândeşti că e posibil orice. Inclusiv să aduni mere cu pere, mai ales dacă sunt de import!

Oamenilor, şcoala s-a scăpt în gaura neagră, aici pe pământ!

Articole asemanatoare

• Şcoala într-o rână… (8) (0)
• Şcoala într-o rână… (3) (0)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (14) (1)
• Şcoala într-o rână…(11) (0)

După greve, marşuri, tratative – negocieri – şi alte peripeţii, se anunţă că vine legea, legea educaţiei, în parlament! Comentariile din cancelarii sunt divizate politic, conducerile tuturor şcolilor şi ale inspectoratelor şcolare-bastioane ale rădăcinilor comuniste în învăţământ-deasemenea. Haosul, superficialitatea şi goana după scandal pulverizează orice confruntare solidă, bine argumentată şi aşezată! Graba de a face propagandă cu privire la conţinutul legii, vezi Doamne, „a noastră-i mai bună”, intrarea în „hora” aşaziselor dezbateri a lui neica Emil, cosaşul şi a altor diriguitori, atestă că şcoala românească începe să trăiască vremuri grele pentru generaţiile de acum. Când începi să vezi că au apărut, ca ciupercile după ploaie, tot felul de „cunoscători” în ale psihopedagogiei care, de la înălţimea funcţiilor pe care le ocupă „îşi dau cu părerea” semidoctă despre „axarea învăţământului pe competenţe”, încep să te treacă fiori.

Legea e imperfectă, pică într-un moment foarte nefavorabil şi va fi sortită arbitrariului căci fiecare o va aplica, „după ureche”, cum îi vine. Are foarte multe ambiguităţi şi incoerenţe, nu reuşeşte să aducă în faţă o realitate concludentă! Adică problema fundamentală a şcolii–victimă nevinovată a evoluţiei socio-politice din ultimii douăzeci de ani — nu este axarea pe competenţe deoarece acest lucru îl ştie orice absolvent de şcoală normală sau de facultate de profil, ci managementul şi organizarea ei!

O instituţie încremenită în proiecte fără finalitate, anchilozată în cerinţe şi obiective învechite, îmbălsămată în rutină şi chiar diletantism, fără a-şi asuma responsabilitatea dificultăţilor din societate ca parte a slabei acţiuni a ei, trebuie reformată din temelii. Cine conduce acest proces? Cum începe el? Care e baza teoretică şi practică acţiunii reformatoare?? Legea nu răspunde la aceste întrebări şi nici la multe, foarte multe altele!

Avem douăzeci de ani de când contactele noastre cu occidentul au devenit mult mai fluente, posibilitatea de a analiză comparativă a sporit şi nu suntem în măsură să pornim o acţiune de anvergură în interes naţional, fără să ne mai fricţionăm între noi cu injurii politice şi de orgolii!! Este şi asta o probă că şcoala este condusă defectuos, organizarea învăţământului nu mai e în conformitate cu timpul în care trăim, evoluţia demografică şi starea economico-socială. Pentru a fi reuşit, Reforma şcolii trebuia să pornească de la o nouă organizare care să ţină cont de toţi factorii implicaţi. De importanţa lor şi de perspectiva lor evolutivă. Aici e vorba şi de mult trâmbiţata descentralizare. De acord cu ideia în cazul instituţiilor gen spital, primării, dispensar comunal. Dar dacă bugetul urmează elevul şi pentru fiecare se va aloca o sumă exactă ce fel de descentralizare e asta? A, probabil că în funcţie de judeţ, de dezvoltarea economică locală, unii vor avea o alocaţie mai mare iar alţii nu.Aceasta e o amăgire. Nu poţi ca la Baia Mare elevii clasei a II a să înveţe tabla înmulţirii, iar la Buzău operaţiune respectivă să se facă în clasa a IV a deoarece au bani mai puţini. In plus, trecerea inspectoratelor şcolare la consiliile judeţene ar crea cea mai gravă eroare politică din punct de vedere al dezvoltării coerente a şcolii româneşti. Dacă preşedintele consiliului judeţean este pesedist toţi cei de la inspectorat şi din conducerile de şcoli vor fi din acelaşi „aluat”.Ca să nu mai vorbim de diferenţierile ce pot apare în abordarea inspecţiilor şcolare de specialitate. Fără un consiliu naţional de coordonare a controlului şi îndrumării, cu puteri decizionale în hotărârea de încadrare şi menţinere a personalului didactic, calitatea prestaţiei acestuia se va diminua treptat.Singura soluţie în acest caz ar fi ca partea de contabilitate, buget, audit, investiţii, statistică de la inspectoratele şcolare să treacă la consiliul judeţean, formându-se o direcţie de învăţământ, iar inspecţia de specialitate să fie coordonată la nivel naţional, având parametrii şi standarde identice pentru întreaga ţară. Altfel se va ajunge ca primarul localităţii să fie „evaluator” al cadrelor didactice.

Legea nu este imperativă în ceea ce priveşte condiţia şcolii ca „prestatoare de servicii pentru societate”. Condiţia acesta nu s-a asimilat nici până acum, deşi se vorbeşte despre ea de mai bine de 12 ani. Foarte mulţi educatori, învăţători, profesori se manifestă în continuare de pe poziţia de „magister dixit”aruncând insuccesele şcolare în spatele elevilor. Profesorii nu se văd în postura de „servitori” ai copiilor în formarea lor ca viitoare valori naţionale. Nici sistemul de evaluare-de la copii la personalul didactic şi de aici la înstituţia şcolii-nu răspunde cerinţelor competiţionale, determinante în şcoală. Standardele aplicate până în prezent au avut doar o componentă birocratică, hârtiile acoperind faptele.Compromisurile reciproce sunt evidente, presiunile exterioare de asemenea, vulnerabilităţile pregătirii profesionale, coştiinciozitatea, corectitudinea şi verticalitatea conduitei profeionale a profesorilor au erodat temelia şcolii.

Chiar dacă amână cu trei ani trecerea clasei a IX a la gimnaziu, ideia respectivă este o dovadă în plus a insuficientei analize organizaţionale a sistemului nostru şcolar.Se demonstrează faptul că este ignorată total experienţa şcolii româneşti da şi cea a şcolii occidentale. De aceea susţin destructurarea acualului sistem şi crearea unor unităţi şcolare mari care să acopere întreaga reţea şcolară chiar dacă sunt clase disparate în teritoriu. Pe baza performanţei interne a „complexului şcolar” astfel organizat, prin evaluări periodice profesioniste se clarifică parcursul fiecărui copil de la grădiniţă şi până la bacalaureat sau atestatul profesional. Astfel s-ar evita şi desfiiţarea şcoliţelor mici unde nu este infrastructură comunicaţională modernă pentru promovarea transportului şcolar dar-şi mai important- ar fi pusă la punct întreaga activitate de evaluare corectă a elevilor atât prin analize comparative ale evoluţiei lor în timp cât şi prin teste naţionale. Cel mai de folos ar fi prin această reorganizare, apropierea deciziilor centrale de cele locale şi ca o consecinţă a acestui fapt, oferirea de şanse egale copiilor.

În legătură cu a fi sau a nu fi titular în învăţământ cred că probleam trebuie nuanţată. In occident un profesor care nu are „auditoriu” pleacă din şcoală. Aşa trebuie pusă problema. Una e să fii profesor de l.română şi alta e să fii de desen sau muzică. Nici normarea nu se poate face identic de aceea consider că centrele şcolare trebuie să fie abilitate să-şi angajeze personalul potrivit cu cererea şi să ofere în schimb salariu în funcţie de aceasta.

In ceea ce priveşte impactul real cu cei ce lucrează la catedră, constat cu regret o inapetenţă totală faţă de lege. Cauza e una cultivată: „degeaba, tot ce ştiu sau vor ei se face, nu ne ia nimeni în seamă”.Nici eu nu-mi fac iluzii, dar sunt obligat să spun! Citiţi şi cele 14 note sub titlul ,”Şcoala într-o rână!”

Articole asemanatoare

• Şcoala într-o rână… (6) (0)
• Şcoala într-o rână… (5) (1)
• Şcoala într-o rână… (2) (1)
• Morişca politică buzoiană: Politizarea şcolii – dezastru creativ (0)
• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)

1. Sindicatele din învăţământ sunt expresia conservatorismului, rutinei şi imobilismului sistemului nostru şcolar.

2. Singurii „beneficiari” ai grevelor şi protestelor prost organizate şi complet compromiţătoare pentru misia educativă a şcolii sunt chiulăii, recalcitranţii şi superficialii din activitatea didactică.

3. Toate neconcordaţele şi greşelile privitoare la plata salariilor pe luna februare curent se datoresc în cea mai mare parte lipsei totale de autoritate a sindicatelor, incoerenţei comunicaţionale şi calităţii slabe a „managerilor” şcolari promovaţi politic şi cu acordul şefului sindical local.

4. Toate sindicatele consumă bani publici cu nemiluita sunt au salartiaţi care „se bat de muscă”, chipurile „jurişti”, contabili, etc. care habar n-au să citească corect o lege sau o instrucţiune.

5. În ultimii douăzeci de ani nu am auzit vreo propunere a sindicatelor care să determine o motivaţie a personalului didactic pentru activitate performantă, pentru reformă reală care să compatibilizeze cu adevărat şcoala românească cu cea europeană.

6. Sindictele din şcoli, în unele căte trei, sunt colportoare de intrigi, vorbe, bârfe, au coborât nivelul demnităţii şcolii, au cultivat compromisul în relaţiile profesor-părinţi-elev şi au promovat indisciplina în şcoli luând apărare in general celor care se abat de la regulamentele de ordine interioară sprijinindu-i în conflictele cu conducerile de şcoli.

7. Sindicatele se opun comasării şcolilor şi promovării transportul şcolar, incitând şi familiile elevilor în acest sens şi nu contribe cu nimic la reoganizarea pe baze noi a actualului sistem de învăţământ preuniversitar.

Cu respect, vă dores succes şi rezistenţă !

Ovidiu Ionescu

Articole asemanatoare

• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Renaşterea educativă prin credinţă (0)
• Şcoala într-o rână… (14) (1)
• Şcoala într-o rână… (13) (0)

De la această întrebare cred că ar trebui să se pornească într-o viitoare, adevărată reformă.

Sistemul de control şi îndrumare din învăţământul primar este ruginit, îmbâcsit de valurile politice şi corupt sau coruptibil. Insăşi trecerea prin simpatiile politice dealungul timpului şi rezistenţa în funcţie constituie o lipsă de moralitate. O adevărată depolitizare a instituţiei şcolare trebuie să fie urnită de la bază: directorul şcolii este ales de personalul didactic –c onsiliul de administraţie,chipurile – şi primăria locală, se spune în proiectul legii. Nimic mai eronat. Primarul e om politic, aparţine unui partid, cum o să-şi dea avizul pentru un director care aparţine altui partid. Atunci ce-i de făcut? Exact ceea ce fac şi alţii din Europa sau din lume! Instituim atestatul de director de şcoală! Profesionalizăm, cum s-ar spune meseria de director, adică un director de şcoală, în funcţie de atestatul pe care-l are sau de studiile universitare de management. El poate fi director la orice şcoală din România! In acest mod ajungem la funcţia de inspector de specialitate sau de revizor şcolar de specialitate, pentru care eu aş opta mai mult. Ei bine, aici demararea primenirii trebuie făcută „de sus”. Adică, prin decret prezidenţial se înfiinţează CORPUL DE INDRUMARE ŞI CONTROL, în subordinea instituţiei preşedintelui care este apolitic. Primele univeristăţi ale ţării (apropo, este o ierarhizare în învăţământul superior românesc?), vor fi solicitate să sprijine acţiunea de recrutarea personalului prin sistemele de evaluare şi promovare specific europene.

Din informaţiile pe care le deţin mai există încă un număr important de profesori universitari care nu dau examenele pe bani sau pe ochi dulci. Ei sunt uşor identificabili pe culoarele facultăţilor. Adică dacă se vrea, se poate!

Pe aceleaşi criterii se trece apoi la încadrarea cu inspectori de specialitate constituindu-se un organism naţional, riguros, incoruptibil şi autoritar în interiorul căruia informaţia şi analiza să circule impecabil.

Iată domnule coleg Niţă Iarca, propunerea mea. Aştept comentarii pe blog sau în particular pe mail.

Articole asemanatoare

• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)
• Rebeliunea incoruptibililor (0)
• Cinstea-i pe bani! (0)
• Şcoala într-o rână…(11) (0)
• Şcoala într-o rână… (8) (0)

În ceea ce mă priveşte, pe măsură de descarc traista gândurilor despre şcoală mă simt mai bine, măcar am conştiiţa împăcată că am spus. Partea mai interesantă s-ar părea a fi la prima impresie, răspunsul la întrebarea pe care mi-o pune Emil, un alt cititor şi anume: „care e domnule planul tău concret de reformare a şcolii româneşti?” I-am trimis o copie a unei scrisori adresată celor care se află în fruntea politicii româneşti actuale. Dacă vă uitaţi pe http://e-didu.ro o găsiţi acolo. E o sinteză a unui program în cinci puncte capabil să deblocheze toate fondurile necesare pentru ca cei care mai rămân să slujească şcoala românească să aibă un salariu ptrivit cu legea care nu se aplică. Dacă ar fi să mai adaug ceva în legătură cu acestă spinoasă problemă a salarizării în învăţământ, trebuie să nu omit sublinierea că şcoala e a întregii societăţi iar demararea unei adevărate reforme este indisolubil legată de alte acţiuni care să vizeze viaţa socială. Una dintre cele mai acute şi necesare dintre acestea este reforma administrativă a ţării în consens cu realitatea absolut inedită în trecut, a ruralului românesc. Cinci până la zece departamente, depinde de consensul politic, cu judeţele, plasele (plaiurile de altădată), cătunele şi comunele lor, administrate cu competenţă şi programe cu adevărat europene, ar scoate şi şcoala la prioritate necesară.

Vă aştept în continuare la oghion[at]gmail.com

Articole asemanatoare

• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (12) (0)
• Şcoala într-o rână… (10) (0)
• Şcoala într-o rână… (6) (0)
• Şcoala într-o rână… (5) (1)

Un alt mesaj se referă la numărul mare de contabili din fiecare şcoală. Are dreptate numai într-un sens! Adică până mai ieri cine a dat cu tunul în centrele de execuţie bugetară. Tocmai de aceea prinr-o comasare masivă sistemul de contabilitatea s-ar putea reorganiza într-o modalitate flexibilă, nu după gustul şi comoditatea fiecărui director. Nu exclud aici nici spaţiile supranormative ale unor grupuri şcolare sau licee care au cursuri într-un singur schimb

Cel mai stupefiantă mi se pare afirmaţia unui coleg într-un recent mail potrivit căreia, după masiva investiţie făcută în perioada în care judeţul Buzău a fost pilot în dezvoltarea şcolii rurale, inspectoratul şcolar nu este racordat la un sistem de flux continuu de comunicaţii prin internet. „nici nu mi-a venit să cred astă toamnă când am venit în şcoala… că are două calculatoare destul de bunuţe, nefolosite, împachetate pe un dulap în laborator” spune colegul respectiv. Vă daţi seama acum câţi bani s-au aruncat pe fereastra şcolilor ? Realizaţi cât de inutile sunt certificările de la CCD cu privire la „specializările” IT? Alţi bani daţi fără rost!

Un ultim mesaj pe care-l prezint aici spune scurt… „mă tem să comentez căci au inceput inspecţiile inopinate la ore!” Incredibil!!! Şi totuşi aşa e, în interiorul instituţilor şcolare se insinuează panica referitoare la o posibilă pierdere a postului sau catedrei precum şi aceea că se vor începe „inspecţii” şcolare inopinate! Cred că nu mai e nimic de spus în acestă direcţie ci doar să vă rog să recitiţi nr.11 al acestui serial. Eu vă aştept în continuare pe mailul liber oghion[at]gmail.com …

Articole asemanatoare

• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (13) (0)
• Şcoala într-o rână… (10) (0)
• Şcoala într-o rână… (6) (0)
• Şcoala într-o rână… (5) (1)

„Avem atâtea şcoli şi grădiniţe construite, reabilitate etc., etc.” se aude din bruiajul public, politicianist. „aveţi pe naiba, a, da! Aveţi firmele voastre care au cheltuit banii de la mondiala bancă, voi v-aţi luat partea şi noi plătim douăzeci de ani de aci încolo” nişte localuri nefolositoare, deoarece copii nu mai sunt în zonele respective nici pentru cinci ani!

Ştie Petrică al nostru unde-i Valea Cotoarei sau Terca, care-i aia şcoala nr.3 Râmnicu Sărat, ori ce carte se face la Zeletin sau Gura Văii? Apropo, aţi auzit vreodată din ‘90 până azi de vreo vizită inopinată a vreunui mahăr la vreo instituţie? Acu gata, e democraţie, „vedeţi că venim în control”, oamenii se pregătesc, fac şmotru, strâng bani de cafea şi mizilic şi totul e ca la carte. Şi de atâta „carte”şi construcţii ori reparaţii am rămas fără bani!

Eu mă îndoiesc de faptul că Daniel ar fi văzut nisca-i şcoli pe unde s-a preumblat. El era cercetător în domeniul chimiei lui, n-avea timp să vadă că japonezii sunt cu şcoala lor într-o altă civilizaţie, nici măcar paralelă cu a noastră. Am şi eu un cercetător, trimis pe la studii prin „state” ce credeţi că a văzut vreo şcoală? Aaa, sigur a văzut rezultatele activităţii şcolare, civilizaţia societăţii, comoditatea şi bunăstarea vieţii cetăţeneşti etc. Cred că omul nostru nu are cum să reformeze sistemul şcolar în special în zona sa preuniversitară. Nu ştie realitatea! O şcoală în care a învăţat el nu e realitatea celor peste două mii de şcoli rurale şi nu mai spun câte urbane! Măcar până iese legea nouă să facă şi el FĂRĂ PROTOCOL, câteva vizite, în Muntenia două-trei, în Moldova cinci-şase, în Ardeal opt-nouă. Eventual să vină şi la Gura Văii, unde se învaţă „prin telefon”. Ce nu ştiţi cum? Nu vă spun că furaţi patentul! Şi să intre şi prin oraşe pe la grădiniţe şi şcoli, mai ales acum că vine mărţişorul, ziua femeii, poate duce şi el un simbol primăvaratic consistent doamnelor şi tovarăşelor noastre colege. Cred că numai aşa ar putea avea o imagine nedistorsionată de „consilieri” şi „colaboratori”, produse al şcolii noastre. O realitate concludentă este singura bază de pornire pentru egalitate de şanse! Cu această ocazie s-ar pute decoperta un pic şi balastul resrselor umane pe care din nefericire îl are în prezent şcoala românească, în procent de cel puţin 50%. Aceasta pentru că avem A.R.A.C.I.P.! (Citiţi pe net ce e). Ce să facă şi aştia cu 45 de persoane în schemă şi 132 de colaboratori externi? Dati-le o mie de inspectori plătiţi la o normă de trei sute de cadre didactice pe inspector, desfiinţaţi anacronismul perpetuu al inspectoratelor şcolare şi obţineti o economie lunară egală cu salariul a peste zecemii de cadre didactice. De aceea am folosit termenul dur referindu-mă la resursele umane! Grila de intrare în sistemul preuniversitar a peronalului didactic nu are criterii similare cu şcolile din UE sau din Japonia ori SUA.

Ca unul care a colindat în lung şi-n lat judeţul pot să spun de la poartă ce fel de învăţător se află la şcoliţa respectivă ori ce fel de director conduce unitatea. Situaţiile penibile ori hazlii sunt incompatibile cu educaţia şcolară. De exemplu la o şcoală din câmpie, prin noiembrie, învăţătorul cu paltonul pe umeri, cu căciula pe cap preda la 15 elevi din clase diferite, încotoşmănaţi şi ei cu toate că soba era încinsă şi era destul de cald. Cu „prostul” meu obicei îl rog pe învăţător să ia un răgaz de cinci minute ca să-şi lase paltonul, căciula şi să se facă şi copii mai comozi timp în care am ieşit din clasă, dau roată şcolii, revin şi il întreb pe învăţător unde se duce la WC.

„a nu, acum e iarnă, copiii sunt aproape, le-am format refelx şi până la prânz rar care-mi cere voie până acasă, vara e mai simplu”. Am invocat o scuză şi dus am fost. Desigur că s-a aflat totul, urmarea e incredibilă: prin luna martie anul următor, directoarea de coordonare mă anunţă telefonic că „s-a rezovat situaţia pentru care v-aţi supărat dvs. la şcoala…” A doua zi dis de dimineaţă plec acolo. La poarta şcolii poliţistul comunal, omul de servici care plângea şi alţi doi cetăţeni. WC ul, făcut din scândură şi grinzi de brad cu două compartimente fusese furat peste noapte!

I-am lăsat repede pe cei îndrituiţi să-şi facă datoria şi am plecat fără replică la spusele unui părinte: „cred că dumneavoastră sunteţi de vină că i-ati pus să facă closet la şcoală ce, n-avau acasă”?

In încheiere mă simt obligat faţă de prietenul meu de lângă sala sporturilor, să vă spun că domnul Funeriu este ministrul educaţiei noastre (nenaţionale) a cercetării şi inovării. Cercetaţi, domnule ministru, inovaţi, da luţi-o de jos!’

Articole asemanatoare

• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (14) (1)
• Şcoala într-o rână… (8) (0)
• Şcoala într-o rână… (6) (0)

Broşura mea era un demers modest petnru ca, la momentul respectiv, să oferim şcolii româneşti prioritate naţională, încercând să dăm un traseu solid pentru legislaţia ce urma să se adopte. Ei bine, Legea învăţământului din 1995 a inclus chiar în primul articol această prerogativă a priorotăţii!

Au trecut anii şi azi, cine-şi mai aduce aminte de ea? Nimeni! De ce? Există o cauză fundamentală generată de anii supuşeniei noastre oarbe din perioada dictaturii, care la rândul ei îşi avea sorgintea în ateismul promovat de comunişti şi de etica nonvalorică în care ne-am găsit în 90, „morala” comunistă dovedindu-se a fi un eşec! O altă cauză ce izvorăşte din prima este amestecul politicului, în special după apariţia legii, în managementul şcolii şi trecerea sindicalismului în plan secundar. Tristele greve – Doamne, ce spectacol grotesc! – puse la cale de liderii sindicali au demonstrat în tot acest timp, confuzia strategică generală, lipsa de perspectivă în dezvoltarea şcolii şi au dat în timp, un model speculativ, leneş şi ineficient, activităţii profesionale din învăţământ. Erijarea sindicatelor în apărători ai mediocrităţii, ai răsplatei pentru ataşament la cauză nu la meserie, ori în comentatori – total neavizaţi – ai deciziilor transmise instituţional şi „scandalagii” de birouri locale sau guvernamentale, a accentuat deriva calităţii demersului didactic, a transfrmat concurenţa, competiţia, pentru manuale şcolare de exemplu, într-o afacere personală a unora dintre ei, iar promovarea resurselor umane într-o diversiune specifică traficului de influienţă. Nu a rămas nici un spaţiu pentru inovaţie, descoperire sau idei progresiste. Doar pentru revendicări. Sistemul a rămas gripat în acealeaşi şabloane, conservator şi ruginit, vânturat şi lipsit de seva unei motivaţii capabile să asigure o atitudine clară, nouă, benefică acestui popor.

In 1998, Andrei Marga, pe atunci ministru al învăţământului, aducea vorba cu smerenie şi respect despre faptul că „pentru unele probleme ale societăţii noastre actuale, şcoala îşi are partea ei de vină”, încercând să responsabilizeze acestă armată de peste trei sute de mii de „ostaşi” – slujitori ai şcolii. Firavă reuşită. S-a urnit un pic bolovanul rutinei dar „gândacii” ieşiţi la iveală au atras mai mult atenţia, decât fondul reformei. Ce principii, ce reguli! Dacă mai întrebi pe cineva de ele astăzi se încruntă la tine. Rezultatul? Priviţi strada. Sub toate aspectele, etic, estetic, sanitar… Aici e munca dvs. stimaţi colegi, aici sunt „revendicările” prost formulate stimaţi sindicalişti şi până la urmă aici sunt banii poporului păcălit. Nu?? Cum nu? A, televiziunile, radiourile, strada, internetul , vreţi să ziceţi? Şi, în afara palidelor ore moralizatoare şi a „colocviilor” din nu ştiu ce proiect, chipurile, pentru credite la sporurile de salariu, aţi mai făcut vreo acţiune? Şi până la urmă cu O ACŢIUNE, strigată pe toate canalele se face educaţie?? Dar mai ţineţi minte ce înseamnă EDUCAŢIE? Priviţi-o pe ţiganca aceea care îi „rade” un dos de palmă miliţianului poliţist, tot produs al şcolii. E vorba aici de educaţie? Dar mai departe? Priviţi-o pe tinerica ei colegă care se plânge LA TELEVIZOR că a fost mai de mult agresată de ţiganca profesoară, da până acum n-a spus nimic. Utaţi-vă la poliţai, fost elev acum 12 ani, apărat cu „profesionalism” de vajnicii săi colegi, cercetaţi-ii pe sătenii care s-au împărţit în tabere! Ia spuneţi, are şcoala vreo vină? Suntem în stare să ne-o asumăm? Unde sunt regulile, normle, criteriile SFINTE ale şcolii. Când s-a coborât un profesor adevărat la nivelul unei agresiuni fizice sau verbale? Cum când? Priviţi ceea ce am numit mai sus „tristele greve”. De ce le-am spus aşa? Pentru că afişează impostura, gregarismul, lipsa de conduită profesională LIPSA DE REGULI care să asigure o educaţie normală şi până la urmă totala lipsă de perspectivă ori de finalitate reală!

Şcoala este — trebuie să fie — prioritate naţională, motiv pentru care cred că numai un radicalism al calităţii, o exigenţă categorică faţă de competenţă şi competiţie, şi o atitudine fermă o poate aşeza cu adevărat în ROLUL EI!

P.S.

Atrag atenţia că am crescut între ţigani, am iubit o ţigancă, am prieteni ţigani – aşa le place şi lor să le spun – şi le apreciez talentul artistic. Dacă aş folosi apelativul ”rom”, aş uita toate acestea, mi-aş uita viaţa. De fapt sunt în acord cu Mădălin Voicu în această privinţă.

Vă aştept şi pe oghion[at]gmail.com cu comentarii.

Articole asemanatoare

• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (13) (0)
• Şcoala într-o rână… (12) (0)
• Şcoala într-o rână… (6) (0)
• Şcoala într-o rână… (5) (1)

Intr-un sat s-au cheltuit peste două miliarde lei vechi să se renoveze şcoala pentru nouă copii în condiţiile în care la o mie două sute de metri distanţă, pe asfalt se află o şcoală- primară şi gimnaziu-în care se învaţă intr-un schimb şi are la limită efectivele şcolare. „Nu mă interesează, avem şcoală în sat, statul SĂ NE DEA învăţător”, ţipă din rărunchi o mamă ofuscată de încercarea unor decidenţi de a unifica cele două scoli.

Două comuni aflate pe un drum judeţean care nu se mai modernizează din motive economice, deşi zilnic două cisterne ale OMV ului cară ţiţei de la sondele din zonă, au câte o şcoală generală cu clasele I-VIII încadrate cu profesori şi învăţători, una pentru aproximativ un total de 21 elevi şi alta pentru 75 elevi. O decizie înţeleaptă ar duce la unificarea ACUM a celor două şcoli cu cea de mai înainte. Culemea, cu transportul şcolar, copiii dintr-un sat, Negoşina, trec zilnic prin faţa şcolii Scorţoasa şi mai fac şase kilometri ca să ajungă la Căneşti la şcoală. De ce? „Păi ce credeţi că dacă desfiinţaţi şcoala mă mai aleg oamenii primar?” – zice primarul celor 21 elevi.

Cică suntem în UE! Eu am văzut în Munţii Jura, partea franceză, cum departamentul trimitea un autoturism la 40 km să aducă doi copii la şcoală! Era soluţia cea mai ieftină!

Cele trei exemple de mai sus multiplicaţi-le de cel puţin zece ori şi veţi vedea câte economii financiare se pot face în condiţiile unei regândiri a reţelei şcolare pe principiile eficienţei economice şi organizatorice, numai într-o zonă rurală de judeţ. Uite sursă de bani pentru creşterea cu 50% a salariilor personalului didactic. Şi nu vă grăbiţi, cât de curând veţi afla despre harababura din orase.

Articole asemanatoare

• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Renaşterea educativă prin credinţă (0)
• Scrisoare deschisă (0)
• Şcoala într-o rână… (14) (1)

La o casă a corpului didactic, unde se pare că tot un don’ Voicu e director se dau credite de perfecţionare „pe sub mână”. Astfel Universitatea Transilvania din Braşov, câştigă ca de obicei o licitaţie pentru un curs de perfecţionare. Înscrişii sunt recrutaţi dintre ”ai noştrii”, chiar li se mai iartă absenţele, da primesc în final credite pentru care s-au cheltuit sume imense. Pentru că e „organizator” al proiectului – a înebunit lupu de proiectele astea – omul care conduce CCD ul ia, pentru că nu scoate un cuvânt care să folosească în munca didactică, chiar şi 8000 lei noi. „Academia” CCD, are şi lectori, şefi ai inspectoratului, apropiaţi a acestora, toţi unu şi unu, pe merite imaginare, „agreaţi” de universitate.

Restrângerile de activitate bat la uşă iar pentru unii sunt adevărate drame. „De ce nu te-ai dus domnule la „cecede” să ai mai multe credite în fişa de evaluare”? l-am întrebat pe unul intrat în evaluare şi probabil în restrângere. „Păi mă gândeam că după gradul unu studiul individual trebuie să reprezinte pentru mine ocupaţia de perfecţionare contină. Şi să-ţi spun ceva, NU se face nimic folositor acolo, am stat la unul şi m-am lămurit. Nu-mi pot permite să pierd vreamea, întreabă pe cine vrei!” L-am privit mirat: ”şi acum ce-o să faci?” A dat din umeri, apoi a adăugat ca pentru sine, „mai am 12 ani până la pensie, mă duc unde m-o da, dacă s-o găsi vreun post!”

Colegii cu vechime mai mică în învăţământ, mulţi dintre ei cu alte diplome universitare decât cele iniţiale, căci şi astea contează la evaluări, se supun unui astfel de supliciu al participării din obligaţie la „perfecţionări”. Căci la „evaluări” hârtiile nu roşesc, ele contează ca adeverinţe, certificate, etc. Problema e că nu întotdeauna se poate afla de ele. Şi te trezeşti mofluz. Ca în cazul de faţă. Câţi ştiu ce cursuri şi ce credite se dau acum?? Aştept răspuns pe oghion@gmail.com.

Articole asemanatoare

• Şcoala, dintr-o rână în gaura neagră (0)
• Şcoala într-o rână… (3) (0)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (14) (1)
• Şcoala într-o rână…(11) (0)