Da, învăţământul trebuie reformat! Da, organizarea şcolii româneşti trebuie schimbată! Problema e pe cine pui să o facă, cu ce instrumente şi CUM? Afirmaţiile unui şef de stat sunt luate drept bune chiar şi de elevi. In ce sistem de evaluare, dacă un elev „a uitat” să-şi rezove o problemă făcută în clasă, vom mai introduce copilul care, cu tupeul zileor noastre va zice:”ce dom profesor mă puneţi să memorez?”

Pierderea treptată a memoriei – scleroza – e un proces biologic mai mult sau mai puţin agresiv, dar comandarea lui de la cea mai înaltă poziţie politică e un pericol!

Articole asemanatoare

• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Demolarea educaţiei (0)
• Buba educaţiei (0)

O opinie: „problema fundamentală a zilei de azi în şcoală e profesorul, pregătirea acestuia” (Melania, M.V., fostă consilieră a d-lui ministru). Răspunsul meu:-nu sunt de acord, legea trebuie să consfinţească în continuare că „învăţământul e prioritate naţională şi i se va aloca maximum posibil de fonduri, începând cu 6% din PIB!” Bine făcea doamna dacă spunea că învăţătorul e problema fundamentală, ştie dumneaei dece…

De ce susţine „coana mare” ceea ce a spus ? Pentru că încă din anii nouă zeci, prin „stagii de pregătire”, „atestate profesionale”, work shop-uri, team building-uri, cursuri de formare, etc., anumite fundaţii, asociaţii etc. cu priceperea corespunzătoare, mai bine informate „pe surse”, sau cu „binecuvântările” puterii politice, au început să acceseze fonduri europene care, prin „academiile” judeţene, adică acele Case ale Corpului Didactic, conduse de „rectori”, atestaţi politic, au sifonat milioane  de euro.Doamna respectivă conduce o asociaţie şi a câştigat o licitaţie de proiect de acest gen în valoare de patru milioane de euro. Acum caută clienţi. Aşa că „avem chestiuni arzătoare la ordinea zilei!”

Altă opinie: „expresia învăţământ obligatoriu” nu are rost să fie trecută în lege! Are dreptate dl. respectiv , S.Vlaston. Învăţătura e un drept şi nu o obligaţie. Dacă într-o comună un părinte nu poate sau nu vrea să-şi trimită copilul la şcoală, primarul îl va amenda? Pe cine , pe propriul alegător? Această prevedere n-a funcţionat de o sută cincizeci de ani de când este stipulată în legile şcolilor, de la Cuza încoace. Mai mult, Constituţia dă voie unui tânăr ca de la vârsta de 16 ani să  intre în piaţa muncii. Ce-i faci, dacă munceşte? Îi retragi acest drept?

Un moderator spune, printre intervenţii: „banii, banii şi ei sunt pe primul plan”.Normal că nimeni nu munceşte pe gratis. Aici mai adaug că dacă îi luăm la numărat, banii alocaţi învăţământului nu sunt puţini nici acum. Problema e ce se face cu ei, în ce se investesc şi –cel mai important- cu ce eficienţă! O măsoară cineva, scrie undeva în lege ceva în acest sens??

Un lider sindical, profesor la un grup şcolar parcă, deplânge situaţia materială şi a resurselor umane în aceste şcoli: „nu mai avem maiştrii, dotarea şcolilor e la pământ!”.Doamna de mai sus îl completează spunând ca „avem nevoie de cismari, tinichigii”. Pare-mi- se  că mai spunea cineva chestia asta…Aşa că din părere, în părere am ajuns la puterea politică. Ce credeţi se ajunge la un final cu legea educaţiei?. Sunt doar două răspunsuri: da sau nu.

În caz că se finalizază acum vom discuta mult timp despre ea cât e de inadecvată. Iată numai un exemplu:  se face şi vestita lege unică de salarizare, o catastrofă după părerea mea, care va pune pe picior de egalitate salarială orice profesor sau învăţător indiferent de performanţele sale profesionale. Un debutant croit pentru şcoală, excelent ca rezultate, va avea acelaşi salariu cu acelaşi debutant, eşuat în şcoală şi cu gând de ducă…

Dacă nu se finalizează măcar până la mărţişor astfel ca până în toamnă să se elaboreze şi normele de aplicare, pentru toate situaţiile, va trebui să aşteptăm doi, trei ani până ce administraţia statului se va mişca şi va face o nouă împărţire administrativă adecvând legea educaţiei la viitor!

Punctul meu de vedere este că o reală reformă a şcolii va trebui să regândească organizarea sistemului de învăţământ. In primul rând al celui preuniversitar. Aici, celor ce doresc dezvoltarea ideii le stau la dispoziţie. A doua problemă ce trebuie rezolvată  concomitent cu reorganizarea este managementul instituţiei şcolare, iar a treia o reprezintă controlul şi evaluarea ritmică.

Consecinţele colaterale ale rezolvării celor trei probleme  enunţate de mine mai sus sunt multiple, pornind chiar de la cele de ordin etico-juridic, demnitate, cinste, corectitudine, îndatoriri, drepturi, care trebuiesc enunţate nu subânţelese. Numai într-un cerc larg de profesionişti, practicanţi şi entuziaşti se asigură remedierea corectă a lor.

În 1996-97 cineva a avut iniţiativa unei întruniri de o lună de zile aproape, a unor astfel de persoane ce au elaborat statutul personalului didacic de atunci. Cu mici retuşurie acestă lege a ţinut încă nemototolită haina didactică. Acum aştept şi eu de mai bine de un an să ia cineva o astfel de iniţiativă. Doar frecuş în rest, NIMIC!

Din nimic nu se naşte nimic!

Articole asemanatoare

• Renaşterea educativă prin credinţă (0)
• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Demolarea educaţiei (0)

Prin şcoli, de binele căldurii, radicalismul sindical s-a potolit precum câinele meu care doarme la soare. Reumatismele s-au mai atenuat, grija consumului de combustibil a scăzut, iar dulcegăriile , din orce parte ar veni ele, ne abat de la esenţa problemei. Majoritatea este binevoitoare în această toamnă prietenoasă. Şi dece n-ar fi? Are Dumnezeu grijă! E foarte adevărat dar, din păcate, cu toată grija Celui de Sus nici dracu nu stă degeaba. Îşi bagă coada!Ultimile replici din interiorul opoziţiei „unite” stau mărturie. Iar concluzia e una singură:”de unde nu e nici Dumnezeu nu cere”! Cred că în cazul nostru, Domnul nu ne cere bani, deoarece ştie că n-avem, ne-a dat căldură să ne împrospătăm gândurile zburlite repede după frigul din octombrie. Ne cere altceva: EDUCAŢIE! Putem să-i spunem că din cauza căldurii am piardut-o? Atenţie, nu-i departe nici viscolul şi nici gerul, oare o să schimăm tonul? Educaţia este sau nu este indiferent de vreme! Nu e meteosensibilă! Prin „originalitatea” noastră la noi e invers!

Articole asemanatoare

• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Demolarea educaţiei (0)
• Buba educaţiei (0)

Tatulici de la Realitatea tv face o emisie despre legea şcoalelor(o numesc aşa ca să mă închipui în sec. al XIX lea).Colegii mei au văzut „probele educative” ale protagonitlor.

Un şir de greşeli au precedat înâmplarea. Mai întâi legea fusese respinsă odată de Curtea Constituţională. După asumarea răspunderii se trimite sesizare iar la CCR şi iar legea e respinsă!

Nu mă bag în problemele juridice dar am privit la modul de abordare a subiectului în cadrul emisiunii. Dacă nu era tipul acela de la Senat, Nicolae Robu, aş fi pierdut orice speranţă privind la un dialog al surzilor, cu afirmaţii injurioase, mincinose în care nimeni nu ascultă pe nimeni, în care se plusează miza politică până la ultima limită a răbdării. Din păcate nici pe el nu prea l-au lăsat să vorbească! Aş dori să subliniez că pe Tatulici nu-l interesează cine se face sau nu de râs în emisiune, pentru el cel mai mult contează audienţa.

Din puţinele fraze duse de la un cap la altul am înţeles câteva chestiuni fundamentale:

1. în zona politicului sunt slabe speranţe de dialog adevărat,
2. lipsa acută şi devastatoare pe care unii o au ca respect şi condescenţă faţă de telespectatori e evidentă,
3. dezbaterile înseamnă pentru puterea actuală „ să vorbim discuţii” nu să ia cineva notă şi să se propună ceva.

A făcut cineva un sondaj cu privire la aşa zisa dezbatere.? Domnule Tatulici formulează trei întrebări referitoare la acesta şi vezi unde sunt propunerile celor care lucrează în şcoală!

Mai departe, conţinutul legii nu demonstrează o analiză de sistem amplă.Clar, nici nu s-a făcut! E un consiliu care „s-a ocupat”! A primi ceva bani? Cine face parte din el? Cine ştie cum poate fi conactat?

Am pretenţia că ştiu-din punct de vedere teoretic şi pragmatic-că învăţământul preuniversitar se află în mare criză, din toate punctele de vedere. Dar să luă de exemplu programul SEI. Dece după derularea lui ministerul nu are legătură directă cu toate şcolile din ţară sau măcar la centrele de comună prin internet? Cine citeşte forumul ministerului ? Cine ia în consideraţie ce se scrie acolo??E suficient să fii în sistem sşi să fii atent caă ai ocazia să vezi toate sursele de scurgere a imenselor sume de bani fără nici un rezultat în întâmpinarea intereselor elevilor.

Aceste erori nu se rezolvă printr-o lege despre care trei sute de mii de oameni vor afla după aprobarea ei.

O adevărată analiză de sistem nu poate fi făcută atâta timp cât pe verticala treptelor de studiu nu există o condiţionare calificată. Adică atât fiecare elev cât şi educatorii să fie coresponabil de calitatea şi eficienţa reuşitei şcolare. Dar toţi cunoaştem că una din cerinţele fundamentale ale succesului şcolar este exemplu profesorului. Adevăratele valori sociale sunt însuşite şi perpetuate de elevi din comportamentul profesorului, din atitudine şi convingerile lui. Ce exemplu au oferit educatorii puterii din „clasa” lui Tatulici?

Nu ştiu când se va aproba legea şi dacă va mai putea fi amendată ceea ce ştiu în mod cert e că nu se doreşte o reforma a şcolii de nivel european făcută pentru elevi şi pentru cei care trebuie să-i facă apţi de integrare socială. Se vrea înscrierea unei „realizări” în palmaresul politicienilor fără rezonanţă în instituţia şcolară.Din contră mergem către o şcoală de periferie amalgamată într-o „tabula rasa”în care interesul politic va fi în prim plan secondat îndeaproape de diverse incluziuni de interese cam zece ani de aici în colo.

Părţile bune ale legii se vor estompa treptat în special datorită numeroaselor contradicţii terminologice, definite ambiguu sau insuficient fundamentate. Prezenţa „noutăţilor” în lege –într-o altă înfăţişare- aste lamentabiă şi crează, prin însăşi afirmarea lor, confuzie pentru o bună parte a personalului didactic. Sistemul e atât de ancrasat din punct de vedere organizatoric încât nu va reuşi să aducă alerta necesară revigorării lui reformatoare.

Alte articole care te-ar putea interesa

• Lovitura de graţie (4)
• Vă ordon, căcaţi-vă! (0)
• Recomandări imobiliare :) (2)
• Gradinile suspendate ale Semiramidei (0)
• Ora pamantului (2)

La începutul anului şcolar curent, directorul nu s-a gândit o clipă că inspectoratatul nu va asigura continuitatea profesoarei şi face imprudenţa să ceară o nouă decizie pentru acest an, ţinând cont că profesoara titulară şi-a anunţat intenţia de a reveni la catedră după 1 ianuarie 2011. Ei bine, stupoare! Inspectoratul trimite o suplinitoare „din piaţă”, ignorând cele mai elementare cutume ale profesiunii didactice. Ca să nu mai vorbim de faptul că directorii şcolior ţin cărţile de muncă, iar angajarea o fac alţii. Părinţii, profesorii, elevii nu i-a întrebat nimeni, nimic! Argumentaţia isjeului, în faţa directorului şcolii, „las să mănânce şi ea o pâine”… Dar despre educaţie, despre educaţie cine, ce spune? Nimeni dintre cei care decideau nu s-a gândit la o soluţie didactică, normală, ca prin efortul colegilor titulari să se fi rezolvat IN INTERESUL ELEVILOR, predare limbii române. Las în pace pensionarii ostracizati, recent „aruncaţi peste bord”, dar un asemenea mod de gândire nu aduce nimic care să semene a reformă în şcoală….. „Să mănânce, o pâine!” e dureros numai să gândeşti aşa! E un act de extremă superficialitae. De ce să o mânânce nu-şi pune nimeni problema.

Organizarea şi conducerea vieţii sociale este în lumea prezentă un subiect tratat amplu, teoretic şi practic, peste tot şcoala este considerată pilonul de încercare a reuşitei oricărui proiect social, obiectiv. Ce facem, nu mai citim nimic, nu mai avem idei, nu ne mai iese nimic! Şcoala nu e cantina săracilor, şcoala e ţara, e viaţa, e lumea de mâine!! Nu-mi rămâne decât să strig din toată firea: OFERIŢI TOTUL ŞCOLII ŞI VEŢI SCĂPA DE SĂRACIE!!!

Articole asemanatoare

• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Demolarea educaţiei (0)
• Buba educaţiei (0)

La momentul cronologic amintit mi-am exrimat punctul de vedere şi dezaprobarea dar argumentul unora dintre guvernanţi a fost că astfel se „încearcă promovare unei formule din perioada interbelică dar că şi astăzi ţările spre care ne îndreptăm privirea fac la fel”. Nu sunt fericit să constat că ceea ce am spus atunci acum este realizat cu vârf şi îndesat.

Noi venim după un regim comunist în care „originea socială sănătoasă” a dus în fruntea oricărei liste de concurs, în ordine, mucitorii, ţăranii şi apoi intelectuali. Chiar dacă din fundul muntelui sau din arşiţa câmpiei un copil de ţăran lua notă maximă la un astfel de concurs, ieşa pe locul doi. Dacă în evaluarea unei persoane – fie ea copil de grădiniţă – pui în balanţă, „al cui e ăsta?” toată viaţa personalitatea respectiă nu va fi reală ci de conjunctură.

Educaţia politică e o obligaţie curriculară. Rolul politicii îl află fiecare şcolar studiind istoria ţării sau a lumii. Dar a condiţiona viaţa cuiva de opţiunea politică este o aberaţie! De cincisprezecea ani acestă inoportunitate virusează şcoala şi devalorizează educaţia numeroaselor generaţii de tineri.

Gregarul injurios, grobianismul cotidian afişat ostentativ şi lipsa totală de respect în relaţiile publice au devenit repere ale acestei năpaste a condiţionării politice.

Nu discut calităţile profesionale ale directorilor sau inspectorilor, în fond colegii noştrii vor şi ei un ban mai mult dar, printre altele, multe din personalităţile care conduc în sistemul şcolar, unele ajunse chiar la ranguri înalte, sunt vinovate că legea privitoare la creşterea cu 50% a salariilor în învăţământ nu se aplică. In soluţia pe care eu o dau şi pe care am transmis-o responabililor politici, inclusiv preşedintelui ţării se află şi rezolvarea corectă a promovării în funcţii de conducere. Dacă va lua cineva în seamă propunerile mele-încă sper aş avea bucuria şi rostul împlinirii solidarităţii mele cu învăţătoarea Anghel Cristina, la sfăşitul potestului dumneaei. La fel de bucuros aş fi dacă, în ceasul al doisprezecelea, cei vizaţi ar înţelege că legea actuală a învăţământului luată de râpa asumării,va duce clar spre politică în şcoală şi implicit la griparea mecanismului educativ performant şi ar decide rediscutarea ei pe toate părţile!!

Articole asemanatoare

• Prăpastia educaţiei (7)
• Scoatem şcoala dintr-o rână? (2)
• Şcoala într-o rână… (13) (0)
• Şcoala într-o rână… (12) (0)
• Şcoala într-o rână… (10) (0)

Pornind de la acest fapt rezultă că actuala lege a educaţiei asumată ieri după modelul Anastase, îşi are izvoarele în măreţia înţelepciunii populare. Atâta doar că strică un pic vechea zicala devenind „cei cinci ani de acasa”. De altfel cinci devine majoritar: cinci şcoala primară, cinci cea gimnazială. Ei bine, aceste măsuri scot educaţia şcolară din grijile noastre. In concepţia ridicătorilor de degete chiar nu mai se pune problema educaţiei în şcoală.”Copiii să pună mâna pe …carte” şi cu asta am rezolvat toate problemele. Ce treabă au cadrele didactice? A zburat puiul cu aţa tăticu! Gata cu titularizrea, gata cu conducerea şcolii! Cum? Da, da, consiliul de administraţie al şcolilor nu are personalul didactic majoritar. Deci NU învăţătorul, profesorul este cel care decide în problemele educaţiei ci majoritatea din consiliu care, potrivit legii, nu aprţine dascălilor. Iar directorul dacă va „călca” strâmb, pleacă. Călcatul strâmb se produce dacă partidul din care face parte intră în opozitie. Ce să vorbim despre descentralizare şi autonomie şcolară şi profesională? Ele au sburat pe fereastra parlamentului odată cu ridicarea degetului lui Nea Mircea!

Întrebarea mea este, e cineva contra? Dacă numărăm ca la parlament nu e absolut nimeni! Si se pare că aşa şi este. Sunt trei sute de mii de educatori, învăţători şi profesori. Dacă cinzeci de mii ar fi blocat calculatoarele aleşilor lor cu propuneri şi atitudini ori proteste poate alta ar fi situaţia. Poate! Dar nu cred. Parlamentul are probleme grele, daaa! Să votezi şaptezeci de legi pe oră. N-ai timp nici să bagi cartela electronică. E muncă, taică! Cât priveşte propunerile noastre nu se uită nici dracu la ele. Doar dacă cumva le însoţim de imagini porno!

Sindicatele gâfâie, opoziţia atacă fără nici un plan strategic clar, aşa că singura mea speranţă a rămas la comandantul de navă. Iata, ştie că sunt zece miloane de nefericiţi, probabil include şi poporul didactic, ştie că legea nu-i bună şi o va returna în parlament. La pachet cu Funeriu care pleacă în vacanţă la Paris! Ca orice român nefericit! „da mânca-ţi-aş!” Halal !

Apropo, ştie cineva câţi bani s-au dat de la ministerul nostru pe programul SEI? Stie cineva ce s-a ales de el? Căutaţi şcolile din provincie pe net şi aflaţi unde sunt banii noştrii… Incă o „investiţie” ca asta şi „se finisează” demolarea.

Articole asemanatoare

• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Buba educaţiei (0)

De la frica, suspiciunea, lipsa demnităţii în faţa obstacolelor vieţii şi până la egoismul, impertinenţa, datul din coate, exemplele ne stau tuturor la îndemână.

Priviţii pe dascăli, exasperaţi, nemulţumiţi, stresaţi, chiar flămânzi şi săraci. Acceptă să fie călcaţi în picioare, se resemnează, speră dar nu văd nici un orizont. Divizaţi, indiferenţi, apatici chiar, în afara ritmului cotidian al preocupărilor copiilor, ciugulind din sbor din noutăţile profesiei, pe fugă tot timpul, cu grija zilei de mâine… De multe ori neglijenţi cu ei însuşi şi cu propria familie. Când să facă şi educaţie??

Au trecut 60 de zile dramatice pentru o stajnică şi curajosă colegă din cei peste treisute de mii de dascăli. Abia azi-în sfârşit-primeşte o solidarizare ceva mai semnificativă din parte braşovenilor. Bravo lor! Dar sunt o picătură într-un ocean! Până când reacţia nu va fi majoritară, până când drapelul dreptăţii, pus în mâna acestei demne urmaşe a Anei Ipătescu, nu va flutura pe fiecare şcoală, nu vom avea instruire nici educaţie! Aici e buba!!!

Articole asemanatoare

• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Demolarea educaţiei (0)

Cu părere de rău trebuie să spun şi eu că tot înţelepciunea populară ne recomandă zicătoarea: ”dacă eşti prost stai acasă!” Noi, nu şi nu! Ieşim în faţă cu tot tarhatul de deprinderi şi „abilităţi” prin care demonstrăm cu mândrie cât suntem de ignoranţi. Iată câteva exemple recente:

O doamnă angajată pe post de sufleur la „ministerul şcoalelor”, spunea azi la un post tv cum că guvernul actual nu are nici o vină că legea,cu privire la mărirea cu 50% a salariilor cadrelor didactic, promulgată de preşedinte, n-a putut fi aplicată din cauza opoziţiei! Apoi „argumenta” în cel mai tipic stil de cartier, bârfind, de fapt, ca o autentică ţaţă de la Gura Văii, că, vezi Doamne, Androneasca ar fi de vină până la urmă! Că din cauze exterioare ministerului a strajnică învăţătoare se află în greva foamei !

„Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi, alţii sunt de vină, domnii mei, nu e aşa!?”

Un deputat al puterii, invitat la o televiziune azi, a intrat în „coliziune” cu liderul sindicatului din universităţi, Hadăr, pare-mi-se, spunându-i sus şi tare acestuia că, citez exact, „educaţia vine după justiţie, poliţie, armată…”, ca şi cum fără educaţie domeniile aceste ar putea exista. Am înţeles mai clar ca niciodată că – măcar de dragul şcolii absolvite – puterea actuală n-are nici un gând să mai considere învăţământul prioritate naţională! Noroc că în timp ce deputatul nostru vorbea, jumătatea cealaltă de ecran arăta imagini de la o fermă de bovine şi mi-au mai trecut umorile nervoase. Deştept realizator, păcat că nu e în anturajul puterii!

Aici ne aflăm, are dreptate hunedoreanul meu anonim, dar se pare că încă nu realizăm cât ne costă lipsa de educaţie dacă acceptăm cu atâta nonşalanţă tot ce ni se întâmplă. Mai reflectaţi, da nu mult că daţi de bănuit. S-ar putea să aşteptaţi prea mult pentru a vedea „ce-o da teiul şi bradul”!

Articole asemanatoare

• Scleroza educaţiei comandate (11)
• Nimic nou în educaţie (0)
• Educaţia meteosensibilă (0)
• Educaţie sau pâine (10)
• Demolarea educaţiei (0)

Un director de şcoală din Buzău a fost depistat în trafic conducând sub influienţabăuturilor alcoolice. Faptă reprobabilă! Bea domnule cât vrei, dar nu te sui la volan! Las la o parte fapta managerului şcolar descalificat din ştart, va trage destul de ea! Alta e situaţia. Consumul de alcool nu s-a petrecut în singurătate ci cu prietenii, cu colegii.Nu am aflat ca unul măcar să-i fi spus:”dom director luaţi un taxi, nu vă suiţi la volan!”. Trec şi peste asta! Ei bine, sursele mele mi-au confirmat că unul din „colegi” a dat un telefon undeva… Rezultatul: ştirea de la tv şi…restul!

O învăţătoare din satul meu natal a plecat în Spania de trei ani şi nu se mai întoarce, o altă prietenă, tot învăţătoare, şi-a lăsat familia-soţul şi doi copii-şi dusă a fost. Nici vorbă să se mai întoarcă mai ales că şi-a luat, până la urmă, copii acolo! Şi ce copii buni! O zi întreagă aş putea să continui cu exemple! Unde ne ducem, fraţilor? Nu cei care plecaţi, cei care rămânem! Cei care ne turnăm unii pe alţii, care ne îmbătăm perpetuu cu iluzii înflăcarate de alcool, plecând de la un partid la altul, adică de la o gaşcă la alta, cei care ne minţim în cel mai şlefuit spirit comunist, care acceptăm şi amplificăm minciuna, dărămând orice speranţă de virtute, cei cărora ne „pute” aerul românesc dar nu ne sfiim să-l împuţim cu băşinile noastre! Şi mulţi, mulţi alţii! Nu-i invoc pe şperţari, traficanţi de influienţă, găinari, ori mitocani deoarece ei curg dintr-o ereditate transcontinenală şi fac stratificaţia socială a mai tuturor gintelor. Practic ei nu au nici ţară, dacă ne gândim bine. Oare noi băştinaşii acestor meleaguri care, măcar până la ultima migraţiune ne putem considera de-ai locurilor, noi mai avem ţară???

Un director de şcoală pică în păcat! E nejustificabi! Turnătorul? E printre noi. Nu vă temeţi, că îşi va primi şi el răspata! Dar dacă mii de învăţători şi profesori, aceşti APOSTOLI AI NEMULUI, îşi părăsesc ţara, pentru că ea, PATRIA, nu mai are nevoie de ei, cine deţine responsabilitatea? Dacă „din prioritate naţională”, învăţământul a devenit cenuşăreasa unui sitem prost ariculat şi scenă a manipulărilor groteşti de tip electoral, a cui e răspunderea?

Fenomenul „depistărilor” în trafic a unor persoane mai mult sau mai puţin marcante, ca şi multe alte aspecte ale vieţii noastre spirituale şi materiale din prezent ne obligă să privim direct la oferta şcolii. Punctul meu de vedere este că în societatea noastră s-au pierdut două valori fundamentale, rolul de temelie al celor şapte ani de acasă (mă rog, şase) şi deosebita misiune a învăţătorului-creator al bazei formativ-motivaţionale a copiilor pentru însuşirea adevăratelor valori pe care se poate clădi prezentul şi viitorul unei lumi! O lume a „pârâcioşilor”, viitori turnători, a dezordinii- ca „adjectiv” pentru libertatea greşit definită, a violenţelor de toată mâna, etc. aduce clar după sine, defăimarea ţării, pierderea identităţii naţionale, vrajba şi dizolvarea conduitei morale, uitarea spiritului patriotic, scoaterea noastră ca popor, la mezat. E de înţeles că aşa se vrea, din nefericire- pe bani puţini sau deloc! Hei, chiar aşa?? Luaţi aminte la avertismentul unui mare poet, chinuit în închisorile comuniste:

Ori destinului tău mare, fir de aur ştii să-i torci,
Ori frumoasa ta grădină va fi cocină de porci!

Poate trebuia să le scriu mai de mult!

Articole asemanatoare

• Nimic nou în educaţie (0)
• Renaşterea educativă prin credinţă (0)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Dedicaţii sexuale (0)
• Actualizarea fenomenului legionar? (1)