Polițistul are dreptul să ...

Atenție: Informațiile oferite sunt simplificate, având titlu informativ!

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi facă, în prealabil, cunoscută calitatea,

astfel:

a) dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui, precum şi a unităţii de

poliţie din care face parte;

b) dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea datelor de mai sus, precum şi a legitimaţiei de serviciu

sau a insignei.

Atunci când siguranţa poliţistului sau rezultatul intervenţiei ar putea fi puse în pericol, intervenţia

poliţistului se face prin anunţare: „Poliţia!“.

Polițistul are dreptul:

1. să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor;

2. să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe

temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat (atacul săvârşit de o persoană cu o armă de foc

sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea

corporală a persoanelor)

3. să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi, după caz, al bagajelor sau vehiculului

utilizat de aceasta:

Pentru efectuarea controlului corporal, poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei să adopte o poziţie

inofensivă, ce permite realizarea efectivă şi în siguranţă a acestui control.

Prin poziţie inofensivă se înţelege:

- ţinerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;

- depărtarea picioarelor;

- adoptarea poziţiei şezut;

- adoptarea poziţiei culcat;

- altă poziţie a corpului, care previne săvârşirea unei acţiuni violente îndreptate împotriva poliţistului şi respectă

demnitatea umană.

Se interzice solicitarea adoptării poziţiei şezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină,

persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor.

Controlul corporal se efectuează:

- cu respectarea demnităţii umane,

- de către o persoană de acelaşi sex cu persoana controlată.

Presupune:

- examinarea externă a corpului şi îmbrăcămintei unei persoane, vizual,

- palpare şi apăsare; îmbrăcămintea groasă poate fi examinată separat.

Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea poliţistului, persoana este obligată să

le prezinte.

Nu constituie control corporal acţiunea poliţistului de a deposeda persoana de o armă de foc sau

armă albă a cărei deţinere este vizibilă sau cunoscută.

4. să efectueze controlul vehiculului (controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară,

aeriană sau pe apă) utilizat de persoana controlată:

- controlul vehiculului se poate efectua şi în scopul identificării unei persoane date în urmărire sau

căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este prezentă în vehicul.

- vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcţie, sunt destinate

transportului pasagerilor şi mărfurilor.

- la solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a deschide şi prezenta conţinutul compartimentelor.

- în situaţia în care persoana nu dă curs solicitărilor, poliţistul poate proceda personal la efectuarea

activităţilor solicitate, inclusiv prin folosirea forţei.

- la efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/sau mijloace adecvate pentru detectarea

obiectelor sau substanţelor.

5. să efectueze controlul bagajului utilizat de persoana controlată:

- controlul bagajului presupune:

- examinarea externă a acestuia, vizual,

- palpare şi apăsare,

- la solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a deschide şi de a prezenta conţinutul bagajului.

- obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.

- corespondenţa nu se deschide sau citeşte,

- nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor.

- la efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/sau mijloace adecvate pentru detectarea

obiectelor sau substanţelor.

6. să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinător,

persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic, pentru luarea unor

măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel;

Cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, nu mai târziu de 15 zile.

7. să folosească gratuit, pe baza legitimaţiei de serviciu, mijloacele de transport în comun în timpul

serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare şi

navale;

8. să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea şi

conducerea la sediul poliţiei a persoanelor ce fac obiectul acestei măsuri, precum şi să solicite, în condiţiile

legii, sprijinul populaţiei pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;

9. să interzică, temporar, accesul sau prezenţa oricărei persoane în perimetrul locului săvârşirii unor

infracţiuni sau contravenţii, dacă prin aceasta ar fi afectată desfăşurarea normală a activităţii organelor

abilitate, legată de probarea faptelor;

10. să oprească forţat şi să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, în

condiţiile legii.

Cum se realizează legitimarea unui persoane de către polițist:

- Poliţistul este obligat să aducă la cunoştinţă persoanei, verbal, motivul legitimării.

- Stabilirea identităţii se face pe baza actelor de identitate. Atunci când persoana nu poate prezenta un

act de identitate, stabilirea identităţii se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor

acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces

potrivit legii.

- La solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a înmâna acestuia actele de identitate/ acte

prevăzute cu o fotografie şi de a comunica informaţiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identităţii

sale.

- Atunci când documentele prezentate nu au permis stabilirea identităţii, chiar şi în lipsa

consimţământului persoanei, poliţistul este îndreptăţit să procedeze la:

a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informaţii cu privire la identitate, dacă este posibil;

b) fotografierea, luarea şi procesarea amprentelor, semnalmentelor şi semnelor particulare ale

persoanei;

c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiţă sau descriere a persoanei, dacă

există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identităţii persoanei.